Strategia lui David cu Goliat (1Samuel17)

Se spune adesea ca David l-a invins pe Goliat in Numele Domnului si atat. Si unii in mod incorect sau usuratic folosesc Numele Domnului spre a invoca tot felul de biruinte. As vrea sa arat ca David nu era fara o strategie pe care Domnul i-o dadu-se.

David era un strateg si un razboinic innascut, daca el doar avuse-se “noroc” in fata lui Goliat, el nu ar fi fost un viteaz in continuare “ulciorul nu merge de multe ori la apa”.
Care era strategia lui si cum o deducem? El ii spune lui Goliat mai dinainte ce ii va face. Aste trebuie sa ne dea de gandit, ca el nu s-a luptat la intamplare. “Lasa ca vad eu acolo ce o sa ii fac lui Goliat!!” ?! El si-a ales inainte cu grija niste pietre lucioase din rau. Asta ne spne din nou ceva. De ca a ales pietre lucioase, si de ce de la rau? Si nu din camp?
El mai invinse-se si inainte ursii si leii cu piatra. Era un tragator stralucit cu prastia. Se stie din antichitate ca aceasta era o metoda, mai rara dar cunoscuta de a ucide animalele fioroase. Trebuiau lovite in zona ochilor, cu o piatra tare si grea, cateva secunde fiara era relaxata si inconstienta, ceea ce ii permitea sa ii fie rupta falca (pentru ca era relaxata). Nici un om nu poate rupe falca unui leu, urs cand este in stare de lupta. Dar este un momend anume cand trebuie sa ii rupi falca, atunci cand este relaxata de inconstienta.
Acum vedem la David ca inainte sa se duca in fata lui Goliat si-a ales pietre din rau, pietre netede. Adica pietre care erau de mult in apa si slefuite de apa, acelea erau grele si lucioase, perfecte pentru astfel de atacuri, in zona ochilor, dupa cum intentiona David, altele nu mergeau pentru asa ceva (ex. pietre usoare, colturoase, lipie, etc)
In concluzie, David avea deja o viziune cu privire la ce ii va face lui Goliat. Goliat era si el razboinic, dar neglijent se pare, pentru ca avea un fizic foarte mare, nu s-a mai gandit la toate optiunile adversarului. David insa sa gandit. El a asociat leul, ursul cu Goliat.
Asa da Dumnezeu biruinta, cand iti folosesti tot ce ti-a dat El: inima (curaj), minte (chibzuinta, strategie), duh (credinta si incredere). Daca scoti una sau mai multe din acestea, biruinta poate fi compromisa.

Sa nu tratam usor biruintele!

Cum invata puiul de vultur sa zboare? (Deut. 32,11)

In Deuteronom 32,11 ni se arata cum lucreaza Dumnezeu. Acolo se descrie cum invata un vultur puiul sa zboare.
Primul pas: scutura cuibul. Puiul cade in “hau” si tot ducandu-se in prapastie, pentru ca vulturii au casa pe stanca, sus de obicei, puiul incepe sa dea din instinct din aripi, el este stangati la inceput, inconstient, dar miscarile lui incape sa aibe efect si cand el isi da seama de asta, incepe sa invete sa zboare. Unde este mama lui in timpul acesta? Spune textul: deasupra lui. Deci cand puiul invata sa zboare mama nu este departe si el e singur in picaj, ci mama “pica” dupa el, numai ca ea controleaza totul. Cand insa se apropie solul, chiar daca puiul incepe sa simta cand da din aripi si parca este in control, totusi solul se apropie si mama intra sub el, il ia pe aripi si il duce la loc in cuib.

Acest exercitiu ea il repeta de cateva ori cu puiul pana el incepe sa ii placa si sa zboare singur.

Asa isi argumenteaza Dumnezeu modul lui de lucru. Senzatia ta ca te duci in jos, ca esti intr-un picaj ingrozitor nu este falsa, ideea este ca Dumnezeu ti-a scuturat cuibul si el acum “zboara” deasupra ta asteptand ca si tu sa faci ceva, sa dai din aripi si sa inveti sa zbori singru. Trebuie sa ai incredere ca atunci cand se apropie solul, el va veni sub tine si te va lua pe aripi, apoi te va duce in cuib.

Cand iti dai seama de toate acestea incepi sa prinzi curaj si sa colaborezi mai bine cu Dumnezeu clipele tale de “cadere libera”.