* prelucrat, primit de la Lidia V.
-
-
Comentarii recente
ironwork76 on Nu te teme de cel rau! credinciosu44 on Oaspeti LILI on Perspectiva profetica – … otnielabattzion - עו… on Iarna adminitru on Rugaciuni iliuta on Perspectiva profetica – … Pop Alexandru on Perspectiva profetica – … florin on Cele 7 minuni ale lumii (vechi… monika on Cele 7 minuni ale lumii (vechi… mihaip3000 on Perspectiva profetica – … iliuta on Perspectiva profetica – … Pop Alexandru on Perspectiva profetica – … siloxy on Iarna bibi on Perspectiva profetica – … iliuta on Perspectiva profetica – … Online
-
BIBLIA
Biserica IM
My wife :)
Foarte frumos mesajul. Avem mult de invatat de aici
agkelos: te salut! Ma bucur sa te revade pe aici!
Pe mine m-a surprins intamplarea si m-am simtit mustrat sau indreptat cumva ape dinauntru.
Aşa este. E greu să uiţi ce simţi când eşti umilit, dar ierţi şi încerci să uiţi şi uneori, nu neapărat din milă creştinească pentru cel ce a fost autorul conştient al unui asemenea eveniment ci pentru ca să te autoprotejezi. Amintirile neplăcute sunt o rană deschisă. Aprobarea sau dezaprobarea celor ce sunt martori, ne afectează dar nu pot şterge trăirile noastre. De aceea fiecare dintre noi e bine să se autocenzureze când simte că ar avea asemenea porniri ca ale domnei din povestioară. Umilinţa atrage după sine umilinţă.
Toate se plătesc, nu cu răzbunare ci cu judecata ce ne aşteaptă în faţa Creatorului. Nu imi este dat mie celui umilit a mă răzbuna, doar a mă ruga ca nu cumva cel în cauză să plătească trăirile mele cu aceeaşi durere.
Maria, imi place departarea in care privesti in toate situatiile, intradevar ar trebui sa ne gandim ca Dumnezeu ne vede si El va face dreptate indiferent de ceea ce vor face cei de jos.
Multumesc Florin. Poate pentru ca am trecut si prin astfel de situatii, privesc mai detasat aceasta problema. Odata cineva a incercat sa ma denigreze.
In fiecare seara ma rugam pentru sufletele noastre, sa nu tina cont Judecatorul de sminteala pe care am putea-o provoca in mijlocul celor care urmareau cu interes situatia de “criza” .
A trecut un an pana cand am tot incercat sa nu raspund nici unei provocari. Timpul s-a scurs in favoarea mea. Mi-am vazut de treaba. Nu m-a interesat ce cred ceilalti despre mine, niciodata n-am stiut sa-mi vand imaginea si nici n-am dorit. Am constatat ca acest mic conflict a dus la aprecierea mea in randul semenilor. Uni m-au felicitat pentru gestionarea conflictului. Altii mi-au propus o avansare(am refuzat-o, pentru ca eu nu asta doream). Am zambit amar, cand am vazut cat respect si-a pierdut “umilitorul”. Si m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ierte, intentia mea nu era sa fim pusi in balans. Fiecare cu personalitatea si cunostintele lui. E adevarat ca el a gresit, dar poate si eu am gresit fata de altii, candva, cumva…Pentru mine a fost doar o lectie de umilinta, supunere, ascultare care poate ca Dumnezeu considera ca-mi era necesara. Nu am nimic cu persoana in cauza, sa fie sanatoasa. Daca azi ar avea nevoie de ajutorul meu i l-as da neconditionat. Cei ce considera ca sunt superiori altora prin inteligenta dobandita, ar trebui sa se gandeasca ca fara ajutorul lui Dumnezeu ar fi ramas ca dobitoacele. Iar daca esti in vre-un fel mai bun ca altul, trebuie sa stii ca acel ceva in plus trebuie redat Creatorului prin ajutorarea semenilor.
Iata cat e de simplu.