Care este deci robul credincios si intelept?

“Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapanul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarata? Ferice de robul acela, pe care strapanul la venirea lui, il va gasi facand asa! Adevarat va spun ca il va pune peste toate averile sale” (Matei 24, 45-47)

Domnul Iisus scere doua lucruri in vremurile din urma:

Credinciosie – Sa fim credinciosi in sfinteine, in dragostea frateasca si in evanghelizare (aceasta fiind dragostea de oameni). Trebuie sa ne straduim sa fim gasiti credinciosi in aceste lucruri! Nu trebuie sa na plangem ca este greu (Duhul Sfat ne va intari) , ca oamenii sunt rai (Sangele Domnului ca curs pentru ei, ii poate curati). Sa depasim ispita ipocritilor, sunt oameni care stau cu biblia in mana toata ziua, o cunosc ca niste profesori de teologie, dar spre pierzarea lor, o rastalmacesc si ratacesc si pe altii. Sa depasim aceasta ispita a ipocritilor, care doar vorbesc bine, dar traiesc urat, sa nu ne lasam intimidati de cuvintele lor rafinate. Sa slujim cu credinciosie lui Hristos, vom fi pusi peste toata averea Stapanului, daca vom fi gasiti facand asa (v47).

 Intelepciunea – A fi intelept in viziunea lui Dumnezeu inseamna a avea frica de Dumnezeu (Iov 28,28).

Indemnuri pentru noul an

Nu stingeti Duhul

Rugati-va neincetat

Nu te lasa biruit de rau

Biruieste raul prin bine

Un gand pentru anul nou –II-

“Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna” Eclesiastul 7, 3

Acesta este un gand divin la care oamenii se gandesc foarte rar. Binele in viziunea lui Dumnezeu este acela care are in vedere interesul nostru vesnic. Daca noua ne merge bine acum pentru un timp scurt, dar dupa aceea inima noastra se corupe si ne prabusim in esec; Dumnezeu nu vrea sa ne binecuvinteze in felul acesta.

El are in vedere binele nostru etern, de aceea El nu precupeteste nici o greutate sau intristare (usoara de o clipa) care sa contribuie la binele noastru etern. De exemplu apostolului Pavel din cauza descoperirilor lui, ca sa nu I se ingamfe inima i-a dat un “tepus” in carne, nu stim sigur, o boala ceva. El ar fi vrut sa scape, dar Dumnezeu i-a spus: “Este mai sigur pentru tine asa..” ca sa nu se ingamfe, sa il tina smerit, la locul lui sigur, unde dadea randament maxim.

Iosif din Geneza 37, inainte sa traiasca visul din copilarie, a trecut ani grei de incercare (de fapt era scoala lui Dumnezeu); la fel s-a intamplat si cu David de cand l-a uns ca imparat Samuel, in adolescenta. Asa trebuie sa vedem greutatile si intristarile din viata noastra, ca pe mijloace ale devenirii noastre. Coarda chitarii daca nu o intinzi si nu o ciupesti, nu scoate un sunet frumos; lumanarea daca nu se consuma arzand, nu lumineaza; viermele daca nu agonizeaza in matca, nu poate fi un flutere zburator; cosmonautii sunt supusui unor tratamente foarte aspre pentru a fi pregatiti sa faca fata in spatiul cosmic.

Cum ne asteptam sa se poarte Dumnezeu cu noi pentru ca sa putem fi cu El in vesnicii?

 

Un gand pentru anul nou

“Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” (Eclesiestul 7, 16-17)

Ravna fara pricere nu este buna. “Lipsa de stiinta este o paguba pentru cineva, si cine alerga neghiobeste inainte, o nimereste rau” (Proverbe 19, 2-3)

Dumnezeu ne vrea plini de ravna, dar ne vrea si smeriti. Asta inseamna sa nu strigam prea tare, sa nu ne ridicam prea sus, sa nu ne inaltam mai presus de semenii nostrii. In esenta noi totii suntem foarte nevrednici.. Daca Dumnezeu ne-ar lua la “bani marunti” pe fiecare, nici unul din noi nu ar iesi bine.. intelegeti de ce nu e bine sa faci pe “neprihanitul”? E mai bine sa facem pe pocaitul si sa inaltam cu dragoste si blandete pe oameni, sa le spunem cum ne-a ridicat pe noi Dumnezeu. Sa nu ne laudam ca vamesul in templu: “Doamne iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oamnei, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta..” (atentie ca aceste cuvinte pot fi exprimate si prin atitudini!!) ci noi sa ne grabim sa ne rugam precum vamesul, care sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-I ridice spre cer, ci se batea cu pumnul in piept si zicea: “Doamne ai mila de mine pacatosul” (Luca 18, 11-13) Stim ca el sa intors acasa socotit neprihanit.

Viata de credinta ar trebui sa fie intre pocainta cu renuntare si primirea cu bucurie a iertarii. Trebuie sa fie momente cand te bucuri din plin de iertarea si iubirea lui Dumnezseu, dupa cum trebuie sa fie moente cand te smeresti si te pocaiesti de toate rautatile tale. Sa le facem cu intelepciune pe amandoua. Sa nu lasam pocainta sa ne doboare, dar nici bucuria sa ne inraiasca.

Sprijin pentru noul an

Petru i-a spus lui Iisus: “Doamne cu tine sunt gata sa merg chiar si in temnita, si la moarte!” (Luca 22, 33). Iisus i-a spus ca se va lepada de El de trei ori. Fagaduintele omului nu sunt un sprijin tare pentru el.. Dar ne intrebam noi: “In ce ar trebui sa se increada omul? Pe ce sa se sprijineasca?” Pe langa faptul ca noi facem fagaduinte lui Dumnezeu, si chiar daca nu le putem tine in totul, Dumnezeu le primeste, sunt privite cu dragoste; Dumnezeu de asemeni ne face si El noua fagaduinte: “.. nu te teme caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” Isaia 41, 10. Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure intotdeauna, El spunea: “Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul meu de pace nu se va clatina..” (Isaia 54,10) “Poate o femeie sa uite copilul care il alapteaza? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia. 49, 15).

Avem si noi o datorie insa, tebuie sa nu uitam niciodata ce ne-a fagaduit Domnul. Diavolul cauta sa ne abata privirile constant de la promisiunile lui Dumnezeu, pentru ca el stie ca acestea au putere sa ne tina tari si increzatori. El intotdeauna face la fel ca in gradina Edenului, cauta sa dilueze ce spune Dumnezeu, sa rastalmaceasca, sa semene indoala. Promisiunile lui Dumnezeu sunt totdeauna sigure pentru copii Lui, Dumnezeu nu se chimba niciodata, lumea este in continua schimbare, si inca in rau, pe Dumnezeu nimic nu il schimba. Noi ne clatinam, ne indoim, dar daca vom privi tinta la promisiunile lui Dumnezeu vom fi in siguranta, prin credinta vom birui. Aici este vorba de consecventa si credinciosia lui Dumnezeu, care sunt desavarsite. Ne putem incredinta sufletele linistiti lui Dumnezeu, nu este un loc mai sigur in viata pentru ele.

Acestea sunt adevaratul sprijin pentru noul an, fagaduintele lui Dumnezeu, pentru cei ce se spirjinesc pe ele si le cred pe cuvant, se implinesc.

 Un an binecuvantat sa aveti! 

Un gand pentru anul nou – Munca asidua pentru Hristos

Am citit un articol extraordinar, care mi-a racorit sufletul la sfarsit de an, pun aici o parte din el, articolul este de pe site-ul “Ministrerul Afacerilor Eterne” administrat de un bun prieten al meu. De curand a fost actualizat si va invit sa mergeti sa il vizitati va fi cu folos pentru viata voastra. 

Spurgeon a fost unul din cei mai muncitori oameni pentru Hristos, a murit la o varsta relativ tanara, dar a spus ca a fost modalitatea lui de asi investi cel mai bine anii pentru Hristos. A ramas un munte spiritual si un reper in instorie pentru multi ani dupa, sau inainte de el.

Aici articolul:

===

de Jim Elliff (traducere Ministerul Afacerilor Eterne)

Charles Haddon Spurgeon, renumitul predicator din Londra anilor 1800, a fost nu doar un lider special, dar si unul care a lucrat din greu. În timpul cât majoritatea pastorilor de azi ar scrie câteva email-uri, s-ar lupta cu schita unei predici si ar sterge emailurile neimportante, Spurgeon ar fi finalizat deja o multime de treburi.

De exemplu, Spurgeon predica în fiecare saptamâna de mai multe ori (adesea si de 10 ori), se ocupa de instruirea pastorilor de la seminarul teologic, scria mai multe sute de scrisori (“Sunt cufundat pâna la gât în scrisori”), conducea întâlnirea saptamânala a prezbiterilor bisericii, conducea întâlnirea obisnuita de rugaciune, consilia numeroase persoane proaspat credincioase pregatindu-i pentru botez (în medie, în permanenta avea circa 30 de persoane la cateheza), citea volume întregi din scrierile teologilor puritani, edita atât versiunea scrisa a predicilor sale cât si revista “Sabia si Mistria”, scria câteva capitole la una dintre cele peste 150 de carti ale sale,

Cititorilor mei

Nu pot sa trec peste bucuria pe care mi-au facut-o blogarii de anul nou. Nu ma asteptam asa de sus dar atentia voastra ma dus pana pe locul trei.

Este o satisfactie si apreciere pe care mi-ati facut-o. Pentru care vreau sa va multumesc.

Mi-am facut deja un ritm din a va scrie, diminetile ma scol mai devreme, timp in care stau si meditez, ma rog, stau singur cu Dumnezeu inaine sa se scoale “toata casa”, nu ca nu o iubesc, dar concentrarea scade. Stiu ca este o moda mai veche si mai nepopulara dar sa stiti ca tind sa ma culc tot mai devreme, ma scol, de semenea, tot mai devreme si lucrez, tin sa va impartasesc cele mai reale ganduri pe care le am cu privire la viata si credinta in Hristos.

Am descoperit ca daca stau in fata calculatorului, nu ma pot concentra foarte bine, ma influenteaza ceea ce citesc, competitia, comentariile si gandurile mele incep sa nu mai fie ale mele, proceseaza firesc ceea ce am citit, vazut. Asa ca eu imi fac articolele de multe ori pe hartie, sau cu leptopul in fata, dar fara internet (pe post de caiet) si dimineata, cand am mintea limpede si fresh.

Sunt o fire mai putin “comentati-va” (sper sa nu vina gramaticienii sa ma apostrofeze, nu stiu daca este termenul acesta in vocabular) dar imi pasa mult de ceea ce credeti sau ganditi, voi care cititi. Poate ma ajutati un pic in directia asta, cei care puteti. Mai am multe de invatat si le invat din mers si cu ajutorul vostru.

Cat despre criticii mei, am o veste buna, sunt genul de om care dupa un timp pot deveni cel mai bun prieten cu fosti mei dusmani. Curios, dar am cateva cazuri in privinta aceasta.

cu drag si zilnic cu voi (aproape)

Florin S.

Cum se traduce: “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie!”

“Pocaiti-va si credeti in Evanghelie” Spnea Domnul Iisus in Marcu 1,15.

Cum s-ar traduce pentru generatia de astazi care are alt tipar de gandire si chiar alti termeni.

Spunea cineva am putea traduce prin aceasta: “ intorceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)”  In esenta acesta este mesajul lui Hristos, nu de apostrofare, nu de judecata (“Nu am venit ca sa judec lumea, ci sa o mantuiesc” spunea Iisus), de amenintare, desi o consecinta exista in functie de alegerea noasra.

Domnul Iisus ne atrage atentia supra mesajului intreg pe care l-a dat in intreaga Sa viata. Esenta invataturilor lui este: “Tot ce voiti sa va faca voua altii, faceti-le si voi la fel” Dar asta nu este suficient, nu trebuie sa te gandesti ca tu faci asta si este bine asa. Pe asta se bazeaza filosofia Lui, dar nu este doar atat. Cum sunt cei de la “Walt Disney”, declaratia lor este aceasta: “Noi facem totul pentru ca fiecare sa fie fericit” , dar asta implica mult mai mult. Aceasta este doar premiza, scopul.

“Intoarceti-va de la planurile voastre si aveti incredere in Mine (Iisus)” = “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”

Asa sa ne ajute Dumnezeu in Noul An!

Inca un articol inspirat de teologeanu

Un gand pentru Noul An

« Douã lucruri îti cer; nu mi le opri, înainte de moarte!  Depãrteazã de la mine neadevãrul si cuvântul mincinos; nu-mi da nici sãrãcie, nici bogãtie; dã-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belsug, sã mã lepãd de Tine, si sã zic: “Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sãrãcie, sã fur, si sã iau în desert Numele Dumnezeului meu.   (Proverbe 30:7)  

Cumpatarea este idealul crestin. Lumea de azi instiga la bogatie si confort. Biblia spune ca multe bogatii pot duce la lepadarea de Dumnezeu. Ceea ce s-a si intamplat prin Europa : Anglia, Franta, Germania, etc.

Nu orice bogatie face rau, si Avraam, Iov au fost bogati si totusi nu s-au lepadat de Dumnezeu.  Intrebarea care se pune este :  « Cand averea mea ma poate desparti de Dumnezeu ?» Versetele de mai sus spun : « cand nu departam de la noi neadevarul si cand nu suntem cumpatati »

Doamne ajuta in Noul An !

Indemnuri pentru Anul Nou

“Care este deci robul credincios si întelept, pe care l-a pus stãpânul sãu peste ceata slugilor sale, ca sã le dea hrana la vremea hotãrâtã? Ferice de robul acela, pe care stãpânul sãu, la venirea lui, îl va gãsi fãcând asa!” (Matei 24:45-46)

Cum poti face asta?

Concentreaza-te pe unul, douo lucruri. Oamenii nu pot face bine mai mult de unul s-au doua lucruri. Apostolul Pavel cat de inzestrat era el, ne spune ca el facea un singur lucru, vestea evanghelia, altul venea in urma lui si uda, cum era cazul lui Apolo, el nici nu boteza, altul o facea. Altii sa faca pe celelalte. CH Spurgeon, predicatorul englez spunea cu modestie, eu nu stiu decat sa predic. Daca ma puneti sa conduc o conferinta ori fac o predica din ea ori un dezastru. Moody s-a rugat 7 ani pentru un cantaret pana a venit Ira Sanki sa faca impreuna cu el o echipa. Nu a incercat niciodata sa ii tina locul. Nu era darul lui, nu se pricepea la asta. Identifica-ti darul tau spiritual, talentul sau abilitatea ta. Unul, doua lucruri. Oamenii mari ai lui Dumnezeu, chiar si cei din lume au facut lucruri mari pentru ca s-au concentrat pe unul sau doua lucruri.

Care sunt beneficiile dedicarii potrivit inzestrarii?

Permite focalizarea. Lumina soarelui poate incalzi trupul, dar daca focalizam razele solare printr-o lupa, putem sa aprindem un foc si daca concentram si mai multe raze printr-un obiect special, putem obtine laserul, cu care putem taia si piatra. Tot asa este si cu focalizarea energiei umene, potrivit abilitatii lui, date de Dumnezeu.

Elimina stresul. Omul nu este implinit atunci cand face tot ce vrea si multe lucruri diverse. Asta il strezeaza, ii risipeste energiile, il dezorienteaza. Cand omul face lucrul la care se pricepe cel mai bine, atunci se regaseste pe sine, si cand il face cu consecventa devine eficient in ceea ce face, pentru ca are continuitate. El devine mai putin stresat, se ocupa de cateva lucruri si cu folos. A te ocupa de multe lucruri te aduce in pragul de a nu fi eficient in ceea ce faci, devi frustrat si nefolositor.

Castigi suflete. Recunostinta oamenilor este cea mai mare rasplata. Dupa aceasta recunostinta alearga intreaga suflare umana. Este o ispita teribila. Unii oameni sunt gata sa faca si lucruri murdare, doar ca sa primeasca un dram de atentie. Altii fac lucrari la care nu au fost chemati, si pentru care nu sunt inzestrati si apoi se intreaba: “ei de ce nu castiga suflete? Pe ei de ce nu ii apreciaza nimeni?” Oamenii fara atentie mor incet si sigur, avem nevoie de asta, insa trebuie sa rezistam ispitei de a face orice pentru atentia altora, daca face lucruri murdare (d.p.d.v. biblic), va urma dispretul si rusinea si asta te va costa mai mult decat poti duce in general. Evita. Concentreaza-te pe ceea ce stii sa faci mai bine, pe lucrarea pentru care inima ta bate mai tare (in Domnul, Scriptural). La aceea te-a chemat Dumnezeu. Savarsesti un pacat daca nu te ocupi cu consecventa de ea.

La multi ani tuturor!

Nu regreta anul care a trecut, regretea ca ai avut incredere in tine!

 “Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblã în întelepciune va fi mântuit.” (Proverbe 28:26)  

Titlul se bazeaza pe un proverb scris de CH Spurgeon.

Inteleptul Solomon spune ca cine se increde in inima lui este nebun. Lumea de astazi te indeamna sa ai incredere intine insuti, sa te increzi mai mult in tine si atunci vei reusi. Realitatea insa este asta, pe ce te bazezi cand vrei sa ai incredere in tine insuti. Dumnezeu a stabilit niste legi fizice carora se supun toate lucrurile, tot asa a stabilit si niste legi spirituale carora se supun toate lucrurile. La Dumnezeu plata pacatului este moartea. Nu imediat moartea fizica, dar moartea spirituala este imediata, adica despartirea de Dumnezeu, o constiinta macinata, o lipsa de energie vitala interioara. Atunci cand insa noi ne martrurisim starea noastra lui Dumnezeu, lui Iisus Hristos, jertfa Lui isi face efectul, noi primit realmente iertarea, pacea si bucuria care ne lipsea, si atunci suntem mai eficienti in tot ce facem. Ochii incep sa ne sclipeasca din nou, dar nu intr-un mod prefacut, fals, vinovat, ci intr-un mod real, cinstit.

Nu te poti increde in tine cand sti sigur ca tu nu esti suficient pentru toate. Cand stii ca Dumnezeu este Cel ce face toate lucrurile. Aici este “scurt-circuitul”, cand te increzi in tine pentru toate lucrurile, este ca si cum te ridici in fata lui Dumnezeu si spui: “Doamne stiu ca Tu vrei sa ma ajuti si poti sa o faci, dar eu nu am nevoie de Tine si iti voi dovedi ca pot si fara ajutorul tau!” Te las pe tine sa gicesti care va fi sfarsitul acestei atitudini. Oare iti dai seama ca aceasta atitudinea a mai avut-o cineva inaintea ta cu mult timp inaite? Mai inainte ca sa fie creat omul pe pamant? Oare nu este aceeasi atitudine care o perpetua tot acea persoana si astazi in tine si in mine?

Nu regreta anul care a trecut, regreta ca ai avut incredere in tine!

Versetul spune: “Cine umbla in intelepciune (intelepciune in sens biblic inseamna: frica de Domnul Iov 28,28), adica cine umbla in teama de Domnul va fi mantuit. Acesta nu este un termen religios, ceresc, din lumea de dincolo, mantuit inseamna salvat. Va fi salvat, adica de la iadul vesnic cat si de a orice situatie nefasta din viata. Vei fi salvat! Din orice, din boala, din nedreptate, din saracie (pentru ca Dumnezeu te va face intelept Iacov 1,5), impreuna cu prigoniri si incercari.

Traditia ucide – ce vom face in anul nou?

Intr-o familie de tineri casatoriti, baiatul era necajit ca sotia mereu cand ii prajea carnati in tigaie ii taia in capete, si lui ii placeau carnatii mai ales intregi. De cate ori o intreba de ce face asta ? Ea ii raspundea : “Asa se face !” El nu era multumit cu raspunsul. Intr-o zi era la soacra lui acasa si o intreba si pe ea, gandindu-se ca de la ea pleca obiceiul, dar soacra lui i-a raspuns la fel: “Asa se face!” In fine intr-un final ajunge la bunica lui dupa sotie, adica mama mamei fetei. Cand a ajuns la ea o intreaba acelasi lucru, de ce sotia mea cand prajeste carnatii in tigaie ii taie la capete? Si dv tot asa faceti? La care batrana ii raspunde: “Mama, pe vremea mea nu erau tigai asa de mari ca astazi, si carnatii nu incapeau intregi in tigaie, iar ca sa ii pot praji, trebuia sa ii tai”.

Asta e traditia. Lucruri care pentru o generatie anume aveau sens si un motiv real, dar care pentru noi le-au pierdut pe amandoua. Noi astazi spunem adesea: “Asa se face!” Nu e suficient. Nu asa se facea, ci “tigaile erau prea mici” de fapt.

Fie ca anul acesta sa gandim liber cu o minte spalata de prejudecati si traditii prin Cuvantul lui Hristos, si sa ne punem mintea la treba sa alcatuim o strategie noua si o modalitate actuala de lucru pentru ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa nu fim acuzati de lenevie.

Traditia ucine ratiunea si asta raceste ralatiile intre noi. Sa nu facem nimic din obicei, sa facem ceea ce are folos si duce la sfintirea noastra!Sa fiti binecuvantati in noul an!