Zăpada din 2017 – București

Lasă un comentariu

by | Ianuarie 11, 2017 · 7:35 am

Experiență vs experiență evaluată

Se spune că ”experiența este cel mai bun învățător”. Dar nu este așa. Experiența evaluată este cel mai bun învățător. Adesea auzim pe oameni spunând: ”eu am experimentat așa ceva, eu am trecut pe acolo”. Lucrul acesta poate fi adevărat, dar dacă nu am evaluat corect, dacă nu am tras concluziile corecte, atunci experiența aceea se poate repeta iar eu să reacționez la fel de greșit. Până când nu învățăm tâlcul, până nu învățăm lecția, nu putem spune că experiența ne-a învățat ceva, ea doar ne-a trecut prin ceva. De aceea trebuie să căutăm lecția, ideea, tâlcul. Acest lucru îl vedem atunci când încercăm să privim experiența aceea din perspectiva lui Dumnezeu, a Cuvântului Său. Deci experiența nu este totul!

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Vasile Alexandru Taloș – Un gând pentru noul an 2017


Sfârșit de an însângerat de genocid și atentate. Și lumea se zbate în convulsiile incertitudinii. În dimensiunea spirituală istoria lumii curge în valuri. Taina fărădelegii caută să tragă omenirea în abis. Duhul Sfânt înalță valul harului divin tot mai sus. Cu cât ne apropiem de țărmul veșniciei cu atât valurile devin tot mai mari și mai dese. Ultimul val se va sparge cu rapiditate și dramatism apocaliptic de țărmul veșniciei.
Important este să fim în mișcarea Duhului pe valul harului divin și nu sub val atrași spre adânc. În prag de An Nou, mai înainte de orice urare, un gând îmi stăruie în minte: „Nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre!” (Epistola către Evrei 12:3). Nu știm ce va aduce anul care vine, dar știm că Dumnezeu este cu noi: Emanuel!
El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc. (Isaia 40:29-31)
În mijlocul circumstanțelor potrivnice, apostolul Pavel scria: Noi nu cădem de oboseală! Și aceasta nu pentru că l-ar fi ocolit necazurile, suferința și amenințările cu moartea, ci pentru că și-a pus nădejdea în Dumnezeu care înviază morții (2 Corinteni 1:8-9 și 4:16-18).
Şi știm că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi împreună cu Iisus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.
Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
Credința ne deschide ochii să privim viața din perspectiva veșniciei cu Hristos. În ele însele întristările nu sunt întotdeauna ușoare. Dar, în comparație cu slava care are să fie descoperită față de noi (Romani 8:18) și pusă pe talerul prezentului față de talerul veșniciei care poartă pe el o greutate veșnică de slavă, orice suferință nu este mai mult decât un fulg de nea. În suferință timpul parcă se dilată. Dar, pusă alături de eternitatea cu Hristos orice durată ori cât de mare ar fi, nu înseamnă mai mult decât o clipă trecătoare.
Noi nu cădem de oboseală nu pentru că nu ne-am osteni în lucrarea ce ne-a fost încredințată de Domnul, ci pentru că lucrarea oricare ar fi aceasta, în familie, în biserică, în societate este o slujbă a Duhului Sfânt. În timp ce facem lucrarea pentru Dumnezeu, Duhul Sfânt lucrează în noi și astfel noi înșine suntem lucrarea Lui (Efeseni 2:10 și 2 Corinteni 3:17-18).
Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.
Dacă lucrarea de transformare și înnoire a inimilor ar fi lucrarea noastră, ne-am prăbuși de oboseală sub povară. Lucrarea este a Lui! Noi punem doar sămânța și udăm ogorul, dar Cel ce face să crească este Dumnezeu. De aceea, „Să nu obosim în facerea binelui căci, la vremea potrivită vom secera dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9). Căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Iisus Hristos! (1Tesaloniceni 1:3).
Preaiubiții mei frați (și surori), fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului,căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. (1Corinteni 15:58)
Încrederea, pasiunea și determinarea de a-L sluji pe Domnul Iisus să ne inspire în anul care vine! Vă doresc un an plin de pace și binecuvântare!
Pastor, Vasile Alexandru Taloș
Biserica Baptistă Bunavestire București

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Un gând pentru noul an

Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. (Eclesiastul 7:21 – 22)

Este nevoie să fim mai pricepuți în viață. Să recunoaștem că eram mai înțelepți dacă am fi fost mai chibzuiți, mai blânzi, mai înceți la mânie, dacă ne făceam că nu auzim anumite lucruri, dacă nu ne dădeam singuri foc la valiză, dacă știam că Dumnezeu cere perfecțiunea dar cel de lângă mine niciodată nu o are, în consecință ar trebui să îl iubesc și să îl slujesc cât pot. Dacă ași face tot ce pot pentru cel de lângă mine să îl ajut, iar dacă nu pot, să mă rog, iar dacă nu, să îl las în pace. Dacă nu pot ridica, ce rost mai are să vorbesc. Observațiile și remarcile mele în ce privește păcatul și slăbiciunile altora nu ajută. Domnul a venit să le răscumpere, nu să le enumere. A face rău altora pentru că eu sunt sfânt, iar ei nu, este un păcat. Când slăbiciunea altora mă deranjează pe mine, dovedește slăbiciunea mea.

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Vegheați și rugați-vă!

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14:38)

Trupul va fi neputincios:

  1. Dacă ne rugăm mai puțin de un ceas pe zi – stabilește un loc și o ora zilnic. Nu îl tot schimba, nu îl pune în momente aglomerate.
  2. Dacă nu vei studia scriptura zilnic – nu doar să citești, să și studiezi, să notezi, să consulți comentarii, dicționare.
  3. Dacă nu vei respecta biserica – Biserica astăzi este ceea ce era Templul în vechime, disprețul față de biserică, nu e mai puțin vinovat decât disprețul față de Templul din vechime, indiferent de forma bisericii tale.
  4. Dacă nu ne schimbăm caracterul – fii drept cu toți, tot timpul, în toate lucrurile. Rugăciunea, studiul, biserica sunt zero, dacă nu te schimbi în profunzime, dacă nu te schimbi în caracter.
  5. Dacă îți nesocotești autoritățile – indiferent ce motive folosești: greșeala lor, slăbiciunea ta, vina altora. Orice autoritate nesocotită este nesocotirea autorității puse de Dumnezeu. Este păcatul favorit al satanei, pentru că se bazează pe mândrie.
  6. Dacă nu te detașezi de toți și de toate – spune-mi ce iubești mai mult și îți voi spune prin ce vei fi ispitit. Iubește, dar fiind ancorat în Dumnezeu, dragostea firească într-o secundă se poate schimba în ură. După asta o recunoști.
  7. Dacă acuzi, te scuzi sau te îndrepți superficial – fă-ți partea fără cârtire, fii credincios și plin de râvnă și Domnul îți va da cununa vieții!

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

O mărturisire

Am observat că mulți credincioși au început să ridice problema sărbătorii nașterii Domnului, să o ținem, să nu o mai ținem, în ce dată a avut loc, e sărbătoare păgână etc. Prin asta sting duhul celor ce vor să se închine, să lucreze. Probabil nu înțeleg toate subtilitățile, dar voi încerca unele explicații.

  1. În primul rând cred că este o problemă cu păcatul, oamenii nu sunt într-o stare bună spiritual, și conștient sau mai puțin conștient, caută motive să facă ceea ce simt, să nu se bucure. Astfel devin iscoditori în toate chipurile, suspicioși, fără să realizeze că ei au o problemă, iar acesta este un patern automat de autoapărare al firii lor pământești.
  2. Problema cu sărbătorile păgâne. Dacă ne uităm înainte de nașterea Domnului, popoarele abundau de zei care se născuse din fecioare și așteptau să salveze lumea (egiptenii – Eon, arabii – Dusares, grecii – Dionis, romanii – Soarele, perșii – Mitra). Toți erau fie pe 25 decembrie, fie pe 6 ianuarie, în zona aceea. Creștinismul e pe 25 decembrie din secolul 4. Gata, ne-am păgânit! Cei ce citesc mult, cred că trebuie să fie mai smeriți și să fie cel puțin tot atât de sfinți. Martin Luther spunea că Satan este maimuța lui Dumnezeu. Ce a făcut Satan a fost să împânzească lumea cu falsuri înainte ca să vină Hristos. Asta ca să ne îngreuneze nouă închinarea și credința. Isus ne-a spus că adevăratul de fals se cunoaște după roade. Dacă acești zei, din fecioară, hotărâți să salveze lumea ar fi fost adevărații zei, ar fi făcut ceva atâta amar de ani, dar nu vedem mai nimic. Dacă mă uit la Hristos, îl văd peste tot, pot spune din toată inima că El este adevăratul Mesia, Hristos! Haideți să ne închinăm Cui trebuie!
  3. De ce ținem în același timp? Este ce a făcut și Luther când schimba cântările din bar cu versuri creștine, și mulți se bucurau de asta. În țările Nordului, templele păgâne erau preschimbate în biserici, și așa au rămas până astăzi, și toți se bucurau de asta! Așa au făcut și musulmanii cu bisericile din țările cucerite, le schimbau în moschei. Noi nu ținem ziua de naștere a Domnului, ca păgânii, de aceea nici Domnul nu a îngăduit să o știm, noi comemorăm întruparea Domnului! Tot așa se vede că au făcut și înaintașii noștri, de ce vedem asta așa de rău? Evreii au Hanuka, tot în perioada asta. Oare și ei s-au păgânit? Hai să fim mai maturi! Cine știe la ce se închină, înțelege libertatea în Hristos, motiv pentru care împărăția Lui a putut să treacă victorioasă peste orice context, începător și neputincios, așa cum sunt cele ale oamenilor. Au dreptate puritanii că trebuie să nu punem accent pe nici o formă, dar dacă fugim așa de ele, ne dovedim inferiori, confuzi, nu îl văd pe Pavel în felul acesta. El mai degrabă îi cerceta pe toți (vezi grecii din Atena), căuta punctele de legătură, și apoi mergea în mijlocul lor și le vorbea.
  4. Să în-creștinăm lucrurile. Sunt de acord! Am renunțat la brad în biserică, deși pot să îi înțeleg pe cei ce dau valoare culturală. Unii dau tot felul de interpretări prăpăstioase bradului, și îl duc până la Nero. Eu am citit că Martin Luther a avut ideea cu luminile în brad, niște lumânări și o stea în vârf, care arăta exact ca cerul înstelat și steaua călăuzitoare pentru magi, nu suntem noi magi (neamuri)? Nu susțin bradul, e mai bună ieslea, dar hai să nu mai dăm așa mare valoare formelor, ci lui Hristos!
  5. Să nu ne dăm cu stângu în dreptul! Vedeți cum iluminații lumii distrug națiunile din interior, răsturnându-le valorile, trimițând străini intre ei ca să îi dezbine și să îi dărâme din interior, ca mai apoi să îi stăpânească. Oare noi să ne lăsăm sabotați în același fel? Să ajungem să ne înmuiem unii pe alții când noi ne lăudăm că Îl avem pe Hristos? Fraților, ”idolul este tot una cu nimic” 1 Corinteni 8,4. Să îl demascăm, să îl expunem, să nu ne facem părtași cu cei ce îl fac, să vestim Evanghelia între ei, la nunți, în târgurile lor (care acum e virtual), și să nu ne fie greu să îi înțelegem, căci altfel cum am putea să le vestim Evanghelia?
  6. Nu este vorba de un schimb de sărbătoare. Probabil că păgânii au sărbătorit în paralel cât au putut. Acum  reînvie obiceiul, nu ne fură nimic! Noi celebrăm altceva! Că este o luptă continuă de amestecătură, de diversiune, ispitire, amăgire. Aceasta este lupta noastră permanentă cu firea, lumea și Satan. Trebuie să ne asumăm aceasta cu înțelepciune și dragoste. ”Fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii!” Matei 10,16.
  7. Să nu distrugem podurile. Dacă încetăm să mai folosim punctele de legătură cu lumea, mă întreb cum ne mai facem cu ”grecul, grec”? Cum mai trecem dincolo? Isus mergea la nunți, vorbea cu samaritencele, lăsa prostituatele să Îl atingă, El se atingea de leproși, erau tare contrariați fariseii din vremea Lui. Noi cu cine vreți să semănăm?

 

Doamne ajută!

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Mesajul nașterii Mântuitorului

nt-162

Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca 2:10 – 11)

Un mesaj adevărat (”Îngerul le-a zis” v.10) – lăsați celelalte mesaje cu privire la data nașterii, la suprapunerea sărbătorii, mesajul a venit în cel mai autentic mod posibil, un înger din cer ne-a vorbit. Scopul acestor discuții lăturalnice este să astupe mesajul îngerului care trebuie auzit. Să nu îi lăsăm să facă asta!

Un motiv de bucurie pentru toți (”vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” v.10) – Și eu am intrat în cursa de a limita bucuria. Îngerul spune: ”pentru tot norodul”! Lumea întreagă încă mai are salvare, nu este cu totul în întuneric (Isaia 9,1), încă mai are ceva bun în ea. Acest mesaj trebuie transmis cu putere!

Un Mântuitor (”Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut în Mântuitor” v.11) – Scopul lui Dumnezeu a fost să mântuiască, să salveze din păcat, nu să ne contrazicem, făcând pe înțelepții. Scopul lui Dumnezeu a fost ca oamenii să îl primească pe Hristos Domnul! Ar trebui să ne îmbrăcăm în bunătatea lui Hristos și să mai facem un pas înspre oameni pentru a mai salva pe cineva din generația noastră!

Sărbători binecuvântate în Hristos vă doresc!

sursă foto

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism