Dumnezeu iubeste pe pacatos. Oare?

Cu siguranta ati auzit zicala aceea: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pacatos”. Daca vom privi cu atentie in Scriptura baza biblica pentru aceasta afirmatie nu prea gasim decat: Ezekiel 33:11 Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la calea lui si sã trãiascã. ” In care sensul nu este ca Dumnezseu iubeste pe pacatos, ci ca doreste ca pacatosul sa se pocaiasca in mod cinstit.

In schimb gasim un pasaj care spune raspicat: “Domnul… uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia.” (Psalmul. 11,5) In Psalmul. 2,4 spune: “Celce sade in ceruri rade, Domnul isi bate joc de ei” In Proverbe 1,27 spune: “Fiindca lepadati toate sfaturile Mele…. de aceea si eu voi rade cand veti fi in vre’o nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza,..”

Ce putem spune in urma acestor lucruri?

“Dumnezeu uraste pacatul dar totusi nu iubeste pe pacatos” Pentru ca il badjocoreste.. !?
Mai bine zis: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait”. Pentru ca in Luca 15, 10 “Tot asa va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”

Dumnezeu iubeste lumea, dupa cu spune Scriptura dar numai “oricine crede” iubeste pe Dumnezeu si e iubit de Dumnezeu. Toata lumea care nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, deci cum ar putea Dumnezeu sa iubeasca pe cei ce Il fac pe El mincinos ?!

Dumnezeu ar vrea ca ei sa se pocaiasca, in asta sta toata dragostea Lui.

Daca noi spunem oamenilor: “Dumnezeu te iubeste !” Ar putea sa le placa starea aceasta, desi ei nu o inteleg, si nici eu, fapt e ca ei vor detesta un astfel de Dumnezeu si cu greu vor pricepe. Sa spunem mai bine ca Scriptura: “Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului!” E mai bine asa, pentru ca ea va veni… si ce va face atunci cel ce n-a primit pe Dumnezeu?

Sa corectam asadar zicala veche: “Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pocait” !! (Cat despre cel pacatos, Dumnezeu ii porunceste sa se pocaiasca Fapte 17,30)

Anunțuri

27 comentarii

Din categoria Crestinism

27 de răspunsuri la „Dumnezeu iubeste pe pacatos. Oare?

  1. cristina

    „Dumnezeu iubeste lumea, dupa cu spune Scriptura dar numai “oricine crede” iubeste pe Dumnezeu si e iubit de Dumnezeu. ”

    si dracii cred si se-nfioara,dar nu cred ca iubesc pe Domnul;

  2. Da, nu iubesc si nici nu par ca vor sa se schimbe.. ei sunt din aceia care merg pana la capat pe drumul lor

  3. Multumesc, romoflorin, dar eu nu-ti impartasesc credinta intr-un dumnezeu care-i iubeste doar pe cei alesi ai lui, doar pe cei care-l (cica) slujesc (apropo, asa face orice tiran) pentru care dreptatea lui este mai importanta decit iubirea lui.
    Dumnezeul in care cred eu este Iubire mai presus de toate. El nu pedepseste, ci oamenii se pedepsesc singuri rupindu-se de Cel Ce e insasi viata. Pentru ca Dumnezeu nu sileste pe nimeni, nici chiar atunci cind se rupe de iubirea lui si incepe sa-si piarda vlaga.
    Normal ca n-ai gasit in Biblie ideea despre care spuneam eu. Nici nu inteleg de ce te-ai apucat sa cauti, parca nu ti-ai cunoaste Biblia prea bine. „Uraste pacatul, dar iubeste-l pe pacatos” este un indemn patristic, al acelora dintre Sfinti Parinti care erau mistici si iubitori inainte de a fi moralisti. Pentru mine, sfinti au fost si acestia care au trait deosebit, care si-au dedicat viata lui Dumnezeu chiar daca n-au scris texte biblice. Iar Dumnezeu a vorbit si prin acestia, cel putin Dumnezeu Cel in care cred eu.
    Astea fiind spune, sa sporiti in ce vreti voi: in judecata sau in iubire. Doar „cu masura cu care masurati vi se va masura”.
    Noapte buna.

  4. Catalina: si eu cred in iubirea crestina, dar nu cea ipocrita, si cred ca intelegi ce vreau sa spun. Aceia care spun iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele meu, dar el este un curvar de fapt, isi bate nevasta, il necinsteste pe Dumnezeu prin toate astea. Iisus a spus: „Daca ma iubiti, veti pazi poruncile mele”. Dragostea nu este un semntiment numai, ci el trebuie sa se arate cu fapta. Intelegi? La asta ma refer.

    Si Dumnezeu nu este un tiran pentru ca da timp oamenilor sa se pocaiasaca, 60, 80 de ani pentru cei mai tari. Timp in care oamenii ii tot intorc spatele. Cand cineva spune unuia care il indeamna la ascultare de Dumnezeu: „Eu am credinta mea!” crezi ca unui om ii intoarce spatele? Nu! Lui Dumnezeu. Oamenii acuza pacatele si defectiunile cultelor pamantesti, ca sa isi scuze neascultarea fata de Dumnezeu.

    Nu trebuie sa ne deranjeze ca Dumnezeu vede toate acestea, ar trebui sa regretam si sa fim primiti de El, sa Il ascultam.

    Legat de judecata, Dumnezeu nu judeca pe nimeni acum, ci face apel la judecata ca sa mantiasca pe cei ce cred si asa trebuie sa facem si noi. Insa a pierde sensul de bine si rau, prin asta ceri mult prea mult. A numi raul, bine si binele, rau, este nebunie. Cred ca asta te-a deranjat la un moment dat, pentru ca am spus ca este rau ce ai facut tu, sau au facut altii. Nu? Am spus asta, dar nu te judec, judecata are cu ea pedeapsa. Eu nu am facut nimic pentru asta, afara de afirmarea binelui sau raului.

    Insa Dumnezeu realmente poate interveni in viata oricui sa judece. El stie mai bine, are dreptul. Crede-ma vorbesc de niste prieteni apropiati care s-au jucat cu Dumnezeu, pacte impotriva lui Hristos, etc. si acum sunt de-a dreptul ratati…

    Ma bucur ca ai raspuns in mod cinstit ce crezi!

  5. catalina: PS cartile sfintilor si orice fel de care este buna si vrednica de urmat, dar cand aceasta contravine Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, isi pierde autoritatea (cartea). Un mic detaliu.

    cu bine!

  6. @romoflorin:
    Buna dimineata.
    Tu spui:
    „Cred ca asta te-a deranjat la un moment dat, pentru ca am spus ca este rau ce ai facut tu, sau au facut altii.”
    Nu stiu ce ai fi putut sa-mi spui ca am facut rau, pentru ca nu ma cunosti.
    Sa critici gestul/postarea unui om pe blogul lui este foarte in regula, sa critici omul si sa faci presupuneri legate de cum este el, asta inseamna deja judecata.
    Tu spui ca Dumnezeu ne judeca pentru a ne mintui. Adica mintuire de frica? Nu, nu cred ca asta vrea El. Cred ca el vrea sa-L iubim, sa fim partasi ai iubirii treimice. Iar aceasta iubire ne mintuieste, caci este venita de la El.
    Eu una inteleg toate acestea ontologic si nu juridic, nu prin legi exterioare care impun prin frica. Orice lege, fara a avea spirit, e doar o forma constringatoare. Iar spiritul Legii divine este iubirea.
    Cuvintul lui Dumnezeu, Biblia, este interpretat de oameni asa ca tine si ca mine. Atunci cind vorbim despre Biblie, nici unul dintre noi nu vedem intreg adevarul. Prefer sa dau credit unor oameni sfinti, care au trait deosebit, asa cum eu si tu cel mai probabil ca n-am reusit sa o facem niciodata.
    Tu spui ca stii oameni apropiati care s-au jucat cu Dumnezeu si acum sunt de-a dreptul ratati. Eu iti spun ca stiu despre oameni care nu l-au cunoscut pe Hristos, dar au trait cu credinta, smerenie si dragoste in „legea” lor, adica in religia lor, si pe care-i admir. Cum ar fi maestrii zen, cum ar fi Mahatma Gandhi.
    Cu bine.

  7. @catalina:

    as vrea sa raspund, dar vad ca sentimentele tale au escaladat si vor fi de prisos cuvintele.

    Fii pe pace nimeni nu te judeca. Vezi ca nu am spus ca „Dumnezeu ne judeca pentru ca sa ne mantuiasaca..”

    Tu vorbesti de judecata, si in timp ce Hristos era sodomizat te-ai pripit sa judeci o crestinatate intreaga ca nu are „spirit de dragoste”. Dar tu ce spirit ai fata de Hristos in postura aceea?

    ar mai fi de spus, dar nu simt ca esti abordabila.. si mai este ceva, eu vorbesc de un Dumnezeu al Scripturii, si tu de unul facut de minti omenesti. Artilocul la care comentezi este argumentat biblic. Daca crezi ca rastalmacesc un verst spune, daca te consideri crestina. Nu prea merge sa spui ca esti crestin si sa te bazezi pe alte carti decat Biblia..

    In rest, fiecare este liber, (sa face ce vrea cu Hristos) 🙂

  8. Daca nu sint abordabila, de ce am venit pe blogul tau si ti-am raspuns?
    Cum ai vazut tu ca sentimentele mele au escaladat? Ce concluzii pripite.
    Sentimentele mele sint dintre cele mai bune. Oare chiar nu se vede asta? Am inceput frumos, cu „buna dimineata”, iar „buna dimineata” chiar asta inseamna, o dimineata buna. Ti-am urat, tie si cititorilor acestui blog, sa sporiti in ce vreti voi, in iubire sau in judecata. Unde vezi tu sentimente care escaladeaza aici?
    Unde am judecat eu o crestinatate intreaga? am JUDECAT? Nu, am zis doar ca-s dezamagita (asta inseamna ca ar fi putut fi doar perceptia mea) de reactiile CELOR CARE AU SCRIS pe blogul lui Cezar. Nu as indrazni niciodata sa vorbesc despre o crestinatate intreaga. Ce pacat ca nu cintarim mai bine vorbele celuilalt inainte sa-i punem in gura ce el/ea nu a spus.
    Eu nu vorbesc de judecata, romoflorin, nu este „portia” mea. Nu prea le am cu judecata si, sincer, nici nu vreau. Eu vreau sa adun in mine cit mai multa dragoste, pace, armonie. Daca am iubirea in mine, o pot iradia mai departe. Iar iubirea convinge cel mai mult, mai mult decit orice perspectiva a judecatii. Oare apostolii au cistigat atita suflare speriindu-i cu judecata sau aratindu-le iubirea lui Dumnezeu? Oare apostolii au mers tunind si fulgerind la cei pe care voiau sa-i aduca spre Hristos sau dindu-le exemplu de bunatate, de pace sufleteasca, de armonie?
    Inclin sa cred ca a fost prima varianta.
    „nu simt ca esti abordabila” este atit de nedrept. Te bazezi pe simtirile tale de moment. Daca asa ar fi zis si apostolii, „simtim ca nu sinteti abordabili”. Si chiar cuiva care a venit spre ei.
    Tu zici ca nimeni nu ma judeca? Uite, zimbind iti spun ca toata lumea ma judeca. Aproape toata lumea. E mai usor asa pentru mintea omeneasca, asa sintem setati de mediul in care traim. Dar eu sint pe pace. Stiu ca judecata oamenilor nu-mi spune nimic despre mine insami, ci in primul rind spune ceva despre ei.
    Spiritul meu fata de Hristos? Despre asta ar urma sa vorbim?
    Pina acum, eu am vorbit despre credinta mea. N-am mai facut public de multa vreme. Apoi am dat informatii si nu sentimentele mele.
    Sa avem iubire si pace cu totii.
    Cu bine.

  9. Poate ca nu sint crestina. Nici nu conteaza ce sint. Nu tin mortis sa spun si sa demonstrez ca sint ceva anume.
    Mai sus am vorbit despre credinta mea. Cred intr-un Dumnezeu iubitor, intr-un Dumnezeu care este Viata Insasi. Fara de care nimic nu exista. Si mai stiu ca pe acest Dumnezeu, care e mai presus de toate, nu-L vom putea niciodata cuprinde cu mintea noastra. Poate cu inima, adica acea parte a noastra care ne da cunoasterea mistica.
    Acum ma intorc la treaba, pentru ca am destul de facut pe ziua de azi.
    Cu bine.

  10. erata la prima postare: „inclin sa cred ca a fost a doua varianta”, acolo unde spuneam despre apostoli.

  11. catalina: m-am referit la al doilea comment al tau in special. Unde m-ai facut tiran pe minte si pe Dumnezeul meu, ai spus ca din frica aduc oamenii la Dumnezeu. Expresii care poate nu ti-ai dat seama sub impulsul emotiilor, dar indeparteaza pe interlocutor.

    Ma bucur daca esti abordabila, este mai bine si mai democratic asa.

    Fiecare este liber sa creada ce vrea, eu cred Scriptura si nu ma opresc la ea, dar filtrez totul cu ea.

    Inca un lucru unde diferim noi doi, cred eu, este ca eu nu prea separ omul de ceea ce face. Sunt de parere sa critici comportamentul si nu persoana, dar oamul trebuie mustrat, avertizat, persoana nu se poate debarasa de comportamentul ei. Asa este in sistemul financial, la locul de munca, in politica, comerti, invatamant, etc. Oamenii parca vor sa faca o exceptie in crestinism.

    In concluzie, ceea ce face omul spune cine este omul. Dupa roadele lui il cunosti. Nu inseamna ca il judeci, ci ca il cunosti, si daca el te lasa, il poti ajuta, daca nu: „asta la vista baby”. 🙂

    Legat de ce ai spus tu pe bloguri, da este adevarat, ai fost dezamagita, dar felul cum ai spuso a aruncat o blama asupra crestinilor in general, in special „popii” (si eu am critici pentru popi, dar aici nu era nici una), ai facut referire la teologi, crestini.. ceva asa. Si partea culminanta a fost ca tu atat umblai dupa iubire si dragoste, incat devenisei foarte imorala si nedreapta cu Iisus. De ce nu ai spus ca este rau ce a facut Cezar? De ce ai ocolit efectiv blasfemia? Te-ai incapatanat sa nu o remarci. De aceea am avut indemn sa iti comentez.

    Reactiile oamenilor erau firesti, cat de cat. Imgineaza-ti ca cineva ar fi facut asa ceva public cu tatal tau, sau sotul tau. Cum crezi ca te-ai fi purtat? Daca ar fi fost angajat la firma la tine (sa presupunem), cum necum i-ai fi spus ca poate sa isi piarda slujba, nu?

    Si daca incerci sa fi platonica, insensibila, nu mai este uman si natural ce vrei sa faci si de fapt il necistesti grozav pe tatal tau, sau sot. (e un caz imaginar extrem)

    Cum a reactionat Iisus cand oamenii il necinstau pe Dumnezeu chiar in Templul Lui? Intelegi de ce este normal ce s-a intamplat apoi? Nu a facut asta de fiecare data, si nici noi nu cred ca vom mai face asta la fel.

  12. Florin: exista si alte interpretari si puncte de vedere decit cele pe care le ai/faci tu. Asta vreau sa-ti spun. Bineinteles, pentru propria ta viata tu esti interpretul suprem, dar nu si pentru viata altora.
    Nu stiu cum esti tu si nici cum Il vezi tu pe Dumnezeu. De felul meu, ma feresc cit de mult posibil sa cataloghez oamenii (da, imi mai scapa cite o „proasto” cind ma inghionteste intentionat vreuna la metrou, dar crede-ma ca-mi pare rau). Din convingere. Sint convinsa ca doar Dumnezeu stie cum sintem cu adevarat. Nici macar eu despre mine sau tu despre tine nu putem spune cum sintem cu precizie, pentru ca n-am ajuns la asa o profunda constiinta de sine.
    Intr-adevar, un om se cunoaste cel mai bine prin faptele sale, iar „credinta fara fapte moarta este”. Dar a vedea o postare pe un blog nu inseamna nici pe departe a-i stii faptele omului. O postare e o postare. Daca nu vezi omul cu ochii tai si nu-i urmaresti intr-adevar faptele, ce stii tu cu adevarat despre el?
    E pacat sa ne bazam pe interpretari de la distanta, sa catalogam omul. Stii de ce Iisus a avut dreptate sa faca ce a facut in Templu? Pentru ca El este Dumnezeu. El vede pina in inima omului si poate spune cu adevarat: tu esti rau, tu esti prost, tu esti imbecil de-a dreptul, tu esti profitor etc etc. Sau, invers: tu esti bun, inteligent, darnic, blind. Noi, in general, banuim, dar nu stim mai nimic unii despre altii.
    Din punctul meu de vedere, a critica fapta omului nu inseamna a judeca omul. Apoi stii ca, psihologic vorbind, omul reactioneaza mult mai bine la „ai facut o timpenie” decit la „esti un timpit”?
    In 2000 am facut in Danemarca un curs de diaconie sociala unde am invatat si despre comunicarea non-violenta, un subiect dezbatut de un psiholog american. Atunci am inceput sa devin atenta si sa vad ca, de cite ori cineva apropiat imi spune „esti asa si pe dincolo” ma inchid si ma apar, ceea ce e o reactie psihologica fireasca. Atunci insa cind mi se spune „ai facut asta si e rau” stau sa ma gindesc si poate-i dau dreptate.
    Poate ca tie iti este foarte usor sa cunosti oamenii. Te uiti la o postare si gata, l-ai „citit”. Norocul tau atunci. Poate ca ai ajuns deja la acea stare superioara a constiintei. Eu nu te cunosc, deci nu stiu.
    Daca cineva angajat la firma pe care as conduce-o ar scrie pe bloguri ceva despre tatal meu sau sotul meu mi s-ar parea nedrept sa-l dau afara. De fapt, cred ca exista si niste legi de protectie a angajatului pentru asta. Nici daca ar scrie despre mine n-as face-o. Daca e un angajat bun, ce legatura are?
    Apoi exemplul acesta nu mi se pare bun. Noi sintem angajati la Dumnezeu? Pentru mine, asta ar fi … sfirsitul. Adica sa lucrez la Dumnezeu pentru ca El imi da ceva, acolo, iar eu imi fac constiincios indatoririle pentru ca El e sefu’. Sincer, m-ar ingrozi o astfel de imagine divina. Asta nu arv inseamna obligatie pentru mine? Nu inseamna o relatie distanta, in care fiecare se foloseste de celalalt?
    „Popii”? Eu n-am vorbit in nici o postare despre popi. Aici cred ca-mi confunzi postarile.
    Pe de alta parte, Florin, sa nu uitam: orice concluzie tragi tu din ce spun eu, este concluzia ta. Nu inseamna neaparat ca acel lucru am vrut sa-l spun si eu.
    In postarea pe care tu ai interpretat-o ca fiind „sub impulsul emotiilor” eu n-am facut decit sa urmez un sir logic. Adica: judecata ii mintuieste pe oameni = oamenii se mintuiesc de frica sa nu fie pedepsiti. Iar cineva care ii iubeste doar pe cei care-l asculta e cam tiran. Exemplu: un parinte care-si iubeste doar copiii care-l asculta. Daca mamele isi pot iubi copiii indiferent ce ar face acestia, chiar daca le-ar nega si le-ar spune intr-o zi „nu esti mama mea”, oare Dumnezeu nu are mai multa dragoste si marinimie decit o mama?
    Deci: am urmat un fir logic. N-am spus nimic despre tine. Habar n-am cine si cum esti si chiar daca te-as stii, as evita sa te cataloghez pentru ca mi s-ar parea incorect.
    Numai bine.

  13. Cu asta, vazind cit de mult am scris deja, iti spun la revedere pentru astazi. Iti doresc sa ai pace si iubire si ce mai vrei tu.

  14. Buna dimineata.
    De ce a disparut ultimul tau comentariu de aici, Florin? Era frumos si de data aceasta necombativ.
    Pacat ca nu l-ai lasat.
    Oricum, mie discutiile astea mi-au facut bine. Am trecut de primul gust, al dezamagirii, iar faptul ca am vorbit despre credinta mea chiar si public mi-a dat o buna stare de spirit.
    Sper sa ai si tu aceeasi stare de spirit. Buna si linistita.
    Numai bine, Catalina

  15. 🙂 Buna dimineata Catalina.

    Eu l-am sters. Multumesc de incurajari.

    Asa imi vine cate odata sa rectific anumite lucruri in comentariile mele sau sa le sterg. Nu sunt fara greseala 🙂

    Nu fac asta cu comentariile altora. Ar fi incorect.

    Ma bucura insa ca m-ai intrebat de el. Daca stiam inainte nu il stergeam..

    Oricum, imi pare bine ca ai o stare de spirit mai buna. Sper ca si mie sa sa imi revina.

  16. anonim

    Sunt o persoana credincioasa il iubesc pe Dumnezeu si sunt buna si miloasa cu cei din jur .. dar am pacatuit grav consider si ma chinuie sufletul ingrozitor as avea maaare nevoie sa vorbesc cu cineva va rog frumos ma puteti ajuta?

  17. Ti-am scris pe privat. Daca vrei sa fie privat sau public, tu alegi.

    Sa fi binecuvantat de Dumnezeu!

  18. Mely

    1.”Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.” Luca 19:10 – De ce să vii să te jertfeşti pentru nişte păcătoşi dacă îi urăşti? Dacă afirmăm că El urăşte păcătoşii, scopul, sensul întregii lucrare de mîntuire a Fiului Său cade din capul locului.

    2.”Doamne, pleacă de la mine, căci sînt un om păcătos.” Luca 5:8, vorbele lui Petru. – A plecat Domnul de la Petru pentru că era păcătos, îl ura? Nicidecum.

    3.“Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?”, Ezechiel 18-23 – am mai dat mai sus versetul. În primul rînd sînt cuvintele Domnului, în al doilea rînd răspunsul e clar: Nu, nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă doresc să trăiască. Aşa scrie la mine în Biblie.

    4. Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” Ezechiel 33:11. – Aici Dumnezeu face o promisiune, mai mult îmi miroase mie a jurămînt din partea Lui, anume că, categoric, nu doreşte moartea păcătosului.

    Fii mult binecuvantat in continuare,sper ca nu te-am suparat cu interventiile mele…

  19. Mely,
    vorbesti foarte frumos si ai pricepere. Am primit bine comentariul tau 🙂 Si sunt de acord cu tine, ai dreptate, practic versetele alese explica totul. Dumnezeu pur si simlu doreste mantuirea pacatosului, si nu doreste moartea lui.

    Dar uite cum imi explic eu versetul din Psalmul 11, 5 „Domnul .. uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia”

    Ura (mania) prezenta nu impiedica pe Dumnezeu sa ii doreasca binele viitor.

    Putem spune insa ca Domnul nu isi manifesta mania asupra oamneilor decat intr-o forma mica, pana in ziua judecatii. Aici putem vedea bunatatea Lui, insa nu cred ca putem spune ca iubeste pe pacatos, pentru ca tehnic asta ar insemna ca este dezbinat impotriva Lui insusi.

    Cred ca aceasta invatatura il pune pe Dumnezeu intr’o lumina mai buna si mai logica. In acelasi timp imi este teama sa nu lezam demnitatea lui Dumnezeu prin acea dragoste care tinde sa se lase calcata in picioare.

    Sper sa imi primesti cu bunatate conceptiile. Oricum iti inteleg punctul de vedere si ti-l impartasesc dupa cum l-am explicat mai sus.

    Sa fi binecuvantata!

  20. Unu mai prost

    Ma lasati cu iubirea lu’ Dumnezeu ? … de ce oare mor copii din tarile sarace, de foame ? Sau oamenii in razboaie ? R: Ii iubeshte Dumnezeu !… Sau zicala: „Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce.” , ceea ce este o prostie ! De ce ? R: Nebunii (cei care datorita necazului au innebunit) sunt dovada incontestabila ca zicala mai sus amintita este o minciuna ! …….. Intr-adevar Dumnezeu IUBESTE NUMAI PE CEI CE SE POCAIESC (ISI SCHIMBA MODUL DE VIATA…) ..

  21. Costin

    Buna ziua! Am citit si eu ce era pe aici. Si eu am cateodata starea asta ca Dumnezeu ma uraste. Din cate stiu Sfanta Treime Dumnezeu nostru ne asteapta pe fiecare dintre noi sa ne intoarcem la El. Este indelung rabdator si ne asteapta. Eu stiu ca Dumnezeu iubeste pe toata lumea si pe cei care nu se pocaiesc (inca) si de aceea le da saracie, foamete, razboi pentru ca si prin suferinta asta omul se poate mantui. Chiar si bolile trupesti ajuta la mantuire. Dar si noi ar trebui sa rabdam toate cele ce ne da Dumnezeu. Cum a rabdat si dreptul Iov.

  22. Costin, asa este cum spui:saracia, boala, necazul sunt pt ca omul sa se intoarca. Este adevarat ca Dumnezeu isi iubeste creatia si asteapta pe cel rau sa se intoarca la El, insa daca nu o face, va plati toata neascultarea. Sunt versete unde spune ca Dumnezeu urasta pe cel rau, Ps.11,5. Aceasta este starea de fapt a celui rau, macar ca se poate schimba. Dragostea lui Dumnezeu se vede in faptul acesta, ca se poate schimba.

  23. Isus a venit sa mantuie ceea ce era ,, pierdut”..

  24. Eleni

    Eu cred ca Dumnezeu iubește foarte mult pe pacatosi pentru că altfel nu am fi avut nici o sansa să mergem în rai cu El….pe cruce Domnul i- a zis păcătosului care s- a pocăit: azi vei fi cu mine în rai. În schimb al doilea tâlhar care nu s-a pocăit nu a mers în rai… si nu pentru că l- a batjocorit pe Domnul, ci pentru că nu s-a pocăit de batjocura adusa Domnului si de tot răul pe care îl făcuse până atunci. Domnul murea atunci pentru toți! Dragostea Lui l- a făcut să zică la adresa celor care îl batjocoreau: Doamne iarta-i căci nu știu ce fac! Si tot Domnul ne da porunca sa iubim pe toți oamenii, pe aproapele nostru ca pe noi înșine… daca iubiți pe cei ce va iubesc ce răsplată aveți? Si pacatosi iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei! Dumnezeu NU este ipocrit… dacă El a dat o poruncă, El să nu o împlinească? Dumnezeu iubește pe toți păcătoșii, dar numai unii vor ajunge în cer la El …. DOAR CEI CARE DE POCĂIESC SI IL IUBESC PE DOMNUL!

  25. Eleni, cred ca este corect ce zici tu, Dumnezeu iubeste pe toti pacatosii, pentru ca asa am fost si noi, si inca mai pacatuim… vorbesc de cei ce credem in El si il urmam. Este vorba de faptul ca Dumnezeu nu poate in sfintenia Lui ingadui pacatul, si nici pe pacatos. Atunci cand cineva crede si vine la Hristos, jertfa Lui incepe sa actioneze curatindu-l, iar Duhul Sfant incepe sa il sfinteasca. Ideea este ca Dumnezeu cand primeste un talhar, nu il lasa asa, vezi cazul Mariei Magdalena. Deci mantuirea este doar in ideea transformarii, a sfintirii, asa iubeste Dumnezeu pe pacatosi. Numai bine!

  26. Fratilor, chiar si o zi de va fi viata omului va fi cu pacat…Dumnezeu iubeste pacatosul fapt demonstrat prin jertfa taborica: pe toti i-a imbratisat euharistic in momentul rascumpararii, pe toti ia imbratisat inclusiv pe cei ce-I strigau :” Rastigneste-L”. Dumnezeu iubeste pacatosul! Dl. Florin daca credeti ca Dumnezeu gandeste in cheia rationalitatii dumneavoastra inseamna ca nu ati inteles teologia!

    • Dragos, Dumnezeu iubeste potential toti pacatosii, dar efectiv doar pe aceia care se cred si se intorc la El. El face tot felul de concesii in viata unui om, ii vorbeste chiar daca omul pacatuieste, il ajuta chiar daca omul nu il cauta, doar ca omul sa se intoarca la El. Dar daca omul moare si tot nu s-a intors la Dumnezeu, el va merge in iad, pentru ca nu a primit jertfa rascumparatoare a lui Hristos. Daca nu ar fi asa, atunci pacatul nu ar mai fi rau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s