Cate naturi avem noi? Doua sau una?

Adesea m-am gandit al subiectul acesta, si trebuie sa marturisesc ca si eu am inclinat mereu sa cred ca avem doua naturi in noi. Insa observ din ce in ce mai mult ca Scriptura vorbeste despre credinciosi ca avand o singura natura. Cred ca asa este corect, insa atunci cand din diverse motive noi credem gresit, atunci vechea natura prinde putere. In consecinta cred ca credinta noastra hotaraste cate naturi sunt in noi. Ca si crestini, noi avem o singura natura “cea noua”. De aceea si spune: “socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu”Rom. 6,11. Insa cand credem altceva, Hristos numeste starea aceasta “indoiala” si efectele sunt ca cele ale lui Petru pe ape. Iata ce spune despre acest lucru Jim Crakkock:

Imi dau seama ca multi credinciosi sunt nedumeriti. Evanghelicii cred de veacuri despre credinciosi ca au o natura pacatoasa. Din pacate, traditiile noastre evanghelice ajung sa fie invatate drept doctrine, cand adevarul este ca scriptura nu vine in sprijinul lor. Acest concept al naturii duale nu a reiesit din studiul atent al Scripturii, ci ca reactie la doctrina sfintirii toatale.

In momentul creatiei omul avea o natura inclinata spre neprihanire. In momentul despartirii de Dumnezeu, avea o natura inclinata la rau. Acum, in momentul impacarii cu Dumnezeu, omul are o singura natura, neprihanita. Desi ne-am pierdut inocenta, am dobandit neprihanirea lui Hristos! Iar noi traim prin credinta in aceasta lucrare a lui Hristos.

8 comentarii

Filed under Crestinism

8 responses to “Cate naturi avem noi? Doua sau una?

  1. citat de nu mai stiu unde…: „Mă întreb adesea dacă sunt păcătosul care uneori se poartă ca un sfânt, ori sunt sfântul care uneori păcătuiește…”

  2. …ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să-i treziţi poftele.

    Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti cari se războiesc cu sufletul

    Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.

    Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti. Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

    Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei [a rastigni, vb la timpul aorist – > o actiune continuua].

    Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n’am puterea să -l fac.

    Si exemplele pot continua! Intrebarea mea este: Daca eu cred ca aerul nu exista, aceasta duce la volatilizarea aerului?

  3. Pety,

    La fel este si cu versetul acela: „pomul bun nu poate face roade rele” Matei 7,18 🙂 Ce fel de pom suntem noi?

    Cred ca in noi sunt doua naturi, insa numai una trebuie sa ne identifice pe noi. Cum sa spunem? (sunt texte care vorbesc despre doua naturi, altele care vorbesc despre una singura. Trebuie deci sa le luam impreuna si sa le armonizam)

  4. Ei, da. Un concept nou in text. Identificarea (baza identitatii de sine). Si se mai pot adauga: primul Adam, al doilea Adam, socotirea / atribuirea divina, socotirea / atribuirea personala in baza celei divine, omul cel vechi, omul cel nou, creatie veche, creatie noua, robie / adictie versus eliberare s.a.m.d.

    Sa fiti binecuvantat!

  5. mi-e clar ca sunt doua naturi. la fel de clar mi-e si faptul ca desavarsirea uneia trebuie sa fie tinta si obiectul grijii mele. celeilalte, nu-i mai datorez nimic…

  6. Si mie imi este clar ca sunt doua naturi, cand le simt pe propria piele, la foarte multe decizii pe care trebuie sa le iau. Fiecare natura „trage” in dreptul ei.

    Sunt constient de existenta ambelor naturi, atunci cand, dupa ce am infaptuit un lucru, starea de implinire / satisfactie este inlocuita de starea de vinovatie acuta. Si astfel sunt constient de puterea „lucrului” din natura mea care ma face sa realizez ceea ce nu agreez mental (Romani 7:14-21).

    Sunt constient de natura fireasca cand sunt marcat de slabiciunea proprie („intarituri mentale”, obiceiuri, vicii).

    Sunt constient de natura spirituala atunci cand traiesc si umblu dupa calauzirea Duhului Sfant.

    Sunt constient! 🙂

  7. vesteabună

    ”Văd în mădularele mele o altă lege”. Avem două naturi. Duhul luptă împotriva cărnii….războiul e în noi. Sunt două firi, firea cea veche dată morții, crucificării și cea nouă, nemaipomenita mărime a puterii Sale…prin faptul că L-a înviat din morți și L-a dat Cap…
    Cunoașterea Lui…prețul nespus de mare al cunoașterii Lui, învățarea Lui ne întăresc, ne fortifică noua natură. ”Creșteți în harul și în cunoașterea Lui”. ”Întăriți-vă în harul”. ”E bine ca inima să fie întărită prin Har”. Harul căpătat ne întărește. ”Să stăruim în Harul lui Dumnezeu.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s