Generatia Iosua vs. generatia Michael Jackson

Un material bun de citit, mai ales pentru tineri. Imi pare bine ca un om experimentat in Hristos are dragoste si mesaj pentru tineri si Ado (adica adolescenti). Aceasta generatie are nevoie si de altfel de lideri, decat cei pe care deja ii are.

Aici este articolul :

Mărturisesc că nu prea înţeleg muzica după care se dau în vânt Ado (adolescenţii) şi tinerii de azi.  Văd în jurul meu o generaţie neinhibată, expresivă, dornică de experienţe tari şi de autenticitate.  Chiar dacă ceea ce ating cu palmele lor este doar o umbră, ei vor să o pipăie şi să exclame:  Wow!!! Îl simţim!!! În ochii lor, generaţiile târşâite prin Comunism, turmedezorientate ale tranziţiei, nu au decât ţarcuri închise, bătătorite, aride, lipsite de  prospeţime şi viaţă.  Ei caută ceva ce este sau măcar pare REAL; ceva ce provoacă şi satisface; ceva ce îi face să plângă sau să râdă.  Ei nu suportă viaţa insipidă, chiar dacă ceea ce primesc în locul „pâinii de fiecare zi” este fastfood sau junkfood.          (Umbra lui Michael Jackson)Dar nu despre generaţia M.J. vreau să vorbesc, ci despre o generaţie de Ado şi tineri crescuţi în bisericile de tradiţie evanghelică, despre aceia care se simt abandonaţi, marginalizaţi şi judecaţi în propriile biserici.  Aceşti minunaţi Ado şi tineri care vor să guste roadele duhovniceşti ale „pământului făgăduinţei” reprezintă în acelaşi timp generaţia care se confruntă din plin şi cu ispitele Canaanului tot mai păgân.  Da, ei au nevoie de un mesaj care să ajungă la inimile lor şi care să aducă roade permanente în viaţa lor.  Dacă după un deceniu sau două, cei mai mulţi îşi vor aminti doar că a fost frumos, că au fost entuziasmaţi, dar că viaţa lor de familie, de comuniune în biserică şi de mărturie în lume nu a fost profund schimbată, ar putea trăi dezamăgirea care va duce la cinism.  De aceea, mare este responsabilitatea celor implicaţi în conferinţele de trezire spirituală, dar şi mai mare este responsabilitatea celor chemaţi de Dumnezeu să vegheze asupra Turmei lui Hristos!!!  (Fapte 20:28).  http://www.youtube.com/watch?v=Hrux5GMxZms&feature=relatedCum am putea distinge între ceea ce este autentic şi ceea ce este o imitaţie?  Oare trezirea după care tânjeşte generaţia tânără este una autentică sau reprezintă doar o trezire a simţurilor?  Prin ce deosebim bucuria motivată de prezenţa Domnului în dansul lui David (2 Samuel 6:14) de veselia şi dansul sărbătorii închinate Domnului, în jurul viţelului de aur? (Exodul 32:5-6).  În ce măsură manifestările din cadrul diferitelor conferinţe de trezire reprezintă lucrarea iniţiată de Duhul Sfânt sau dimpotrivă, doar îndrăzneala unor „prooroci” care simt sau intuiesc ce îşi doreşte mulţimea?Deşi exagerările ies uşor în evidenţă, nu imi permit să emit judecăţi categorice înainte de a vedea roadele permanente ale acestor mişcări.  Totodată, nu cred că măsurile administrative ale conducerilor bisericeşti rezolvă astfel de probleme.  Singurul răspuns biblic se dă acolo unde„turma lui Hristos” este condusă la „păşuni” verzi şi la „ape de odihnă”, prin Cuvânt şi rugăciune.  Acolo unde roada permanentă este credinţa, speranţa şi iubirea (1 Corinteni 13:13).       Bucuria Cerului pentru fiul pierdut care se întoarce la Tatăl, nu poate fi indusă in biserici prin incantaţii, autosugestie sau extaz, chiar dacă se folosesc versete biblice sau imnuri de laudă.  Bucuria autentică poate fi experimentată numai în măsura în care relaţiile rupte sunt restabilite.  M-am întrebat, ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi ieşit înaintea fiului risipitor, fratele mai mare, şi nu tatăl!  Cu siguranţă că fiul cel mic ar fi fost primit în casă şi aşezat la locul lui, acolo unde singur ştia că merită să fie pus, împreună cu argaţii.  Ce ar fi lipsit din experienţa întoarcerii fiului risipitor?Răspunsul este unul singur:  Bucuria!  „Dar tatăl a zis robilor săi: ’Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.  Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l.  Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’  Şi au început să se veselească.” (Luca 15:22—24) Când fratele mai mare s-a întors de la câmp a auzit în casă „muzică şi jocuri”.  De ce, el, nu se putea bucura?  Era prea conservator?  Nu cred!  Şi el îşi dorea să taie măcar un ied şi să se veselească cu prietenii săi.  Şi el dorea muzică şi dans!  Problema era relaţia cu fratele mai mic: „Când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate …”, răspunde el cu reproş.  Dar tatăl îl corectează: „Trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.” Motivul bucuriei nu era mâncarea şi băutura, ci refacerea relaţiilor rupte.  Numai în acest context bucuria devine o stare permanentă prin Duhul Sfânt: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.  Aşa dar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:17—19).       Personal m-am întors la Dumnezeu cercetat de bucuria unui grup de cinci sau şase adolescenţi, într-o bisericuţă cu vreo douăzeci de persoane. De aceea, îmi sunt dragi tinerii şi Ado care plâng, cântă şi sar în sus de bucurie la întâlnirile de rugăciune şi laudă, la concertele care îi atrag cu miile.  Mă bucur pentru tinerii şi Ado care aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu prin studii biblice tot mai consistente.  Mă entuziasmează tinerii şi Ado care se implică în slujire, în evanghelizare şi în misiune peste hotare.  Cât de mult ne-am dorit în perioada comunistă să trăim astfel de vremuri de libertate şi har!  Dar, bucuria Duhului Sfânt rodeşte numai acolo unde relaţia cu Dumnezeu este refăcută prin pocăinţă şi credinţă, (Vezi rugăciunea lui David: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale!” Psalmul 51); acolo unde relaţiile rupte din familie sau din biserică sunt vindecate prin pocăinţă şi iertare (Vezi: Matei 5:23—24. deci, nu te grăbi să vii înaintea lui Dumnezeu cu darul închinării tale.  El aşteaptă cu răbdare până te duci să refaci relaţia ruptă!); acolo unde relaţiile sociale sunt bazatepe dreptate (corectitudine), milă (bunătate) şi respect faţă de Dumnezeu (Vezi: Mica 6:8)„Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea?  Îndreptându-se după Cuvântul Tău!  Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate comorile.” (Psalmul 119)  Fraţi păstori, presbiteri, misionari, lideri de tineret, slujitori ai Turmei lui Hristos, când ţara boleşte de neDumnezeire (cum se exprima poetul Ioan Alexandru) este vremea să oprim disputele şi să păstorim turmele; să ne întoarcem din toată inima la Dumnezeu şi să zicem în rugă: „Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Arată-ne Doamne bunătatea Ta, şi dă-ne mântuirea Ta !  Pentru ca în ţara noastră să locuiască slava, unde: Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.”  Psalmul 85

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Tineri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s