În vederea sărbătorii coborârii Duhului Sfânt

 

Ca să înțelegem lucrarea Duhului Sfânt in Noul Testament, este important să vedem cum lucra El în Vechiul Testament.

Termenul Vechiului Testament pentru Duh este „Ruah” = respirație, suflare, suflet, duh.

Termenul „Ruah” poate descrie o stare de spiriti dispoziție sau atitudinea cuiva. Referirea este la stări ale sufletului:

–          Duhul lui Caleb a fost diferit de cel al tovarășilor săi (Numeri 14,24)

–          Duhul lui Sanherib îl determină să lucreze într-un anumit fel 2Reg. 19,7

–          Duhul unei persoane putea fi trist – 1Imp. 21,5/ mâhnit – Ps. 77,3 / zdrobit – Is. 57,15 / Gelos Num. 5,7 / îngâmfat Ecl. 7,8.

 

Ceea ce caracterizează viața umană nu este aspectul fizic, ci cel spiritual. Spre deosebire de celelalte animale „suflarea” ia fost dată printr-un act creator al lui Dumnezeu (Geneza 2,7) în contrast cu Geneza 1,24. Omul posedă înteligență și își exercită autoritatea peste celelalte ființe.

„Ruah” poate face referire la mintea omului Ezechel 11,5 / 29,32. „Duhul lui Nebucadnețar s-a împietrit” Dan 5,20. „Un om înțelept este stămân pe duhul său” Prov. 16,32.

„Ruah” este centrul asupra căruia acționează Dumnezeu dând omului viață divină. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. (Ezechiel 36:26)

Termenul de Duhul Sfânt apare de trei ori în Vechiul Testament: Ps. 51,11/ Is. 63,10 / Is. 63,11. Expresia Duhul lui Dumnezeu apare de 136 de ori.

 

            Rolul Duhului Sfânt în creație

Prin Duhul lui Dumnezeu care se mișca deasupra apelor (Geneza 1,2) starea de haos a universului material a fost îndreptată către o stare superioară de existență. Participarea Duhului Sfânt în creație poate fi dedusă și din pluralul folosit în Gen. 1,26 „Să facem om după chipul și asemănarea anoastră”.

 

            Duhul și poporul lui Dumnezeu

Duhul Sfânt nu a venit numai peste conducătorii lui Israel, Regi, ci chiar și peste oameni de rând, dovedindu-și suveranitatea. El a venit peste anumiți bărbați, influențând prin ei soarta întregului popor. Îl vedem pe faraon cum recunoaște că Duhul lui Dumnezeu este peste Iosif – Gen. 41,38. La contruirea cortului Domnului, Bețaleel avea Duhul Sfânt peste el Exod 25,31.

 

            Duhul Sfânt și conducătorii lui Israel

–          Dumnezeu a luat din Duhul care era peste Moise și a pus peste cei 70 de bătrâni. Numeri 11,16-29. Acest lucru poate fi privit ca un prototip al lucrării lui Dumnezeu.

–          Iosua avea Duhul înțelepciunii, pentru că Moise își pusese mîinile peste el. Iosua 34,9.

–          În cartea Judecători Duhul Sfânt a fost peste judecători atunci când aceștia eliberau poporul de vrăjmași.

–          În perioada împăraților Duhul Sfânt era peste împărați și îi călăuzea în lucrare, însă împărații erau liberi să asculte sau nu.

o   Impăratul Saul a fost uns cu untdelemp și a și proorocit 1Sam. 10,6

o   David a fost uns, numai că au lipsit semnele supranaturale.

„Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6)

 

            Duhul Sfânt în viața Domnului Isus

Duhul Sfânt a fost agentul zămislirii Domnului Isus în pântecele Mariei. El s-a coborât la botez în chip de porumbel. Semnificația acestui lucru consta în inaugurarea lurării lui Isus pe pământ. Apoi Duhul Sfânt la însoțit pretutindeni, începând cu ispitirea din purtie și apoi în toată lucrare. Hristos s-a desbrăcat de slava Sa dar nu și de prerogativele sale dumnezeiești, totuși a ales să depindă în misiunea sa de Duhul Sfânt.

Luca prezintă în termeni elenistici lucrarea Duhului Sfânt prin Domnul Isus de a face minuni și vindecări ca un fluid care se scurge dintr-o persoană în alta sau dintr-un obiect în altul. „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.” (Faptele apostolilor 10:38) Aici mai clar ca oriunde, Luca arată că minunile și exorcizările înfăptuite de Isus s-au datorat prezenței Duhului Sfânt în viața și lucrarea Sa.

Evanghelistul Matei spune: „Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.” (Matei 12:28)

            Duhul Sfânt și nașterea din nou

Ca și în V.T., mai multe pasaje din N.T. il prezintă pe Duhul Sfânt ca agent al regenerării. Dar activitatea Duhului Sfânt în viața unei persoane începe înainte de regenerarea acesteia. Această lucrare constă în dovedirea vinovăției lumii, respectiv a omului. (Ioan 16,8).

Elementele procesului de convertire și mântuire a unui om sunt următoarele:

  1. Dumnezeu (Cuvântul Său): predicarea Evangheliei, dovedirea lumii vinovate.
  2. Omul: credința și pocăința
  3. Dumnezeu: Duhul Sfânt naște din nou
  4. Omul: mărturisește credința în apa botezului
  5. Dumnezeu: umplerea cu Duhul Sfânt, dragostea dinâi.
  6. Omul asistat de Duhul Sfânt: începe lucrarea de sfințire a caracterului, a vieții.

Evanghelistul Ioan (Ioan1,12-13) identifică singura sursă, cauză și origine a nașterii din nou în Duhul Sfânt, în Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt poate acționa asupra duhului omului, lucrarea fiind în întregime opera lui Dumnezeu. Nici un act fizic săvârșit de vre-un om nu poate realiza ceea ce face Duhul Sfânt în om.

            Roada Duhului Sfânt

Duhul Sfânt venit în om începe să lucreze în primul rânt roada Sa. Această roadă este la singular. Cele nouă virtuți nu sunt separate. Fiecare virtute nu reprezintă decât o fațetă a portretului celui care umblă călăuzit de Duhul.

Unii interpretează, și este corectă în contextul Noului Testament, roada Duhului ca fiind dragostea, care este pusă în evidență prin: bucurie, pace, îndelungă răbdare, facere de bine, credincioșie, blândețe și înfrânarea poftelor.

O altă împărțire a roadelor Duhului este în domeniul lor de acțiune:

  1. În relația cu Dumnezeu: dragostea, bucuria, pacea
  2. În relația cu oamenii: îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine
  3. În relație cu sine: credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.

 

            Darurile Duhului Sfânt

Darurile Duhului sunt împărțite de Acesta cum voiește și darurile pot fi clasificate astfel:

  1. Daruri de descoperire: înțelepciune, cunoștință, deosebirea duhurilor
  2. Daruri de putere: credința, tămăduirile, minunile
  3. Daruri de inspirație: proorocia, felurite limbi, tălmăcirea limbilor
  4. Alte daruri: cârmuirea și ajutorarea.

De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh; (1 Corinteni 12:8) altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh; (1 Corinteni 12:9) altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor. (1 Corinteni 12:10)

 

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s