Odihnă prin credință

Landscape (19)Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El  (Evrei 4:3)

Odihna sufletească nu ține de starea trupului, oamenii cu trupul istovit de muncă pot avea odihnă în suflet, și oameni cu trupul odihnit pot fi munciți în sufletul lor. Ne interesează cum primim această odihnă prin credință. Domnul Isus ne-a spus:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.  (Matei 11:28)

Pentru noi este clar că odihna este în Hristos și vrem să venim la El, însă de ce unii au odihna și alții nu, deși au venit cu toții la El? Isus spunea:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.  (Matei 16:24)

Odihna noastră vine în mod deosebit în inimile noastre prin aceste două lucruri: lepădare de sine și purtarea crucii. Credința, nu implică păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, pentru că nu le putem ține perfect, deși nu înseamnă că nu trebuie să ne dăm toată silința să le ținem. Credința însă cere renunțare la sine, lepădare de tot ce ai. Credința nu este ieftină. A spus bogatului: ” vinde tot ce ai și vino și urmează-mă”. Dacă spune cineva că el crede în Hristos și nu a renunțat la tot ce are, nu crede cu adevărat. Pacea vine când lași totul. Când nu te mai interesează nimic, totul este lăsat în mâna lui Dumnezeu. Tu vrei doar să faci voia Lui. Nu poți fi numit ucenic, nu poți avea pacea, dacă nu renunți la tot ce ai. Legăturile lucrurilor pe care le ai îți ia pacea. Poți fi bogat, dar să nu fii legat în inima ta.

Iar al doilea lucru este să porți crucea. Nu refuza suferința, sau nedreptatea. Domnul a spus să suferi pentru El. Dacă nu vrei să primești crucea, fie și în inima ta, nu vei avea pace din cauza asta. Acceptă ceea ce dă Dumnezeu. Vei fi respectat pentru asta. Nu cârti împotriva lui Dumnezeu și vei fi un om cu greutate. Dacă zici: ”asta este prea mult, nu se poate” atunci ai lăsat crucea jos. Fratele Wurmbrand spunea de un frate care a răbdat 25 de ani de temniță cu eroism, a fost eliberat, a fost închis din nou, și l-au amenințat cu niște lucruri murdare, umilitoare dacă nu se dezice de frați și de credință. Omul acela s-a frânt în inima lui și a cedat. A considerat că e prea mult… Nu ne putem pune în postura să judecăm pe un astfel de om.  De aici învățăm că atunci când spui e prea mult, atunci îți pierzi pacea, lași crucea jos, devii neascultător, nu ești un ucenic adevărat. Privește la Hristos, este de ajuns Hristos.

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”  (Apocalipsa 2:10)

Această atitudine îți dă pace în decursul vieții, chiar dacă nu este nevoie să treci prin versetul de mai sus.

Dumnezeu să te binecuvinteze!

sursă foto

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s