Ce vezi, unde te uiți

ochi”Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.”  (Ioan 5:19)

De aici înțelegem la cine se uita mereu Fiul în ascuns. El se uita mereu doar la Tatăl. Este foarte important la cine te uiți de fel.

Se spune că legătura dintre creier și ochi este de 15 ori mai mare decât a celorlalte simțuri la un loc. Ceea ce vezi cu ochiul imprimă mai mult creierul decât oricare alt simț.

Oamenii care sunt buni, dar le place să se uite la cel rău, la ce spun, ce fac cei răi etc., vor sfârși ca ei. Tu vei face ceea ce vezi în cele din urmă. Nu mai contează ce gândești. Ceea ce gândești este remodelat de ceea ce vezi. De aceea și nouă ni se spune să ne uităm țintă la Hristos. Suntem schimbați prin vedere, vederea în toate formele ei, spirituală, prin credință, prin cuvânt.

Am putea spune că omul nu poate face decât ce vede… Dacă îl vezi pe Dumnezeu, poți face ce spune El. Dacă nu îl vezi, nu vei putea. Caută să îl vezi pe Dumnezeu!

Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. – Pentru că abat privirea. Dezechilibrează.

Ceea ce vezi cu ochii minții poți avea. Ceea ce se poate concepe în minte, este real, spun oamenii de știință. Rămâne să mai descoperim calea. Se pare că ceea ce și-a închipuit regizorul filmului ”Războiul stelelor” odată, este perfect valabil astăzi.

Să refuzăm să ilustrăm răul. Văd astăzi o inspirație teribilă la oameni de ați profeți răul: ”nu mai cred, nu mai știu să fac, nu mai sunt cel care am fost, clachez”. Oprește-te din a mai vorbi așa! Te programezi singur. Vin parcă pe bandă rulantă, așa este cineva îți șoptește. David spunea: ”îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea” Ps. 39,1. Fă și tu la fel! Când îți mai șoptește cel rău așa, ia un Psalm și citește-l. Chiar dacă nu îl simți, cuvintele acelea vor naște gânduri vindecătoare. Cuvintele citite tot intră undeva. În Psalmul 42,11 se spune așa: ”Pentru ce te mâhnești, suflete al meu și gemi îlăuntrul meu? Nădăjduiește în Domnul, căci iarăș Îl voi lăuda” Cine vorbește aici cu cine? Psalmistul cu sufletul lui. Și se pare că nu erau amândoi pe aceeași poziție. Sufletul o lua în jos, se mâhnea și gemea, dar el și duhul lui îl ridica și îl întreba: ”Pentru ce te mâhnești, suflete al meu și gemi îlăuntrul meu?”. Fă și tu la fel, și nu te mai duce oriunde te poartă sufletul. Tu trăiește după cuvânt și Duhul Sfânt.

Fiți oameni!

sursă foto

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s