Cum putem fi umpluți de Duhul Sfânt?

Duhul Sfânt a fost promis ucenicilor cu caracter de permanență:

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; (Ioan 14:16)

Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este dat tuturor credincioșilor născuți din nou. Noi de fapt nu ne putem naște din nou în absența Duhului Sfânt. Ioan 3, 5.

Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit (Efeseni 1:13)

Iar în 2 Corinteni ni se spune că Duhul Sfânt ne-a fost dat ca și arvună, avans, sau ca o modalitate de recunoaștere viitoare.

El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului. (2 Corinteni 1:22)

A fi umplut cu Duhul Sfânt este altceva. Efeseni 4,30 ne spune că noi putem însă întrista pe Duhul lui Dumnezeu prin care am fost pecetluiți:

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:30)

Porunca de a fii plini de Duhul Sfânt o avem de la apostolul Pavel în Efeseni 5,18

Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. (Efeseni 5:18)

Lucrul acesta nu se poate întâmpla decât făcând reversul textului din capitolul 4, când am întristat pe Duhul Sânt. Sensul este că noi ar trebui să fim dăruiți complet Duhului Sfânt, să aparținem lui în totalitate, sau altfel spus, să fim umpluți de Duhul Sfânt.

În 1Tesaloniceni 5,19 ni se spune: ”Nu stingeți Duhul!”

Când stingem Duhul nu mai experimentăm plinătatea Lui, în și prin noi. A fii umplut de Duhul Sfânt înseamnă a îi da libertate să ocupe fiecare parte a vieții noastre. Umplerea cu Duhul Sfânt nu implică doar faptele noastre, ci și gândurile și motivațiile care stau în spatele acestora. Cum spune în Psalmul 19,14 ”Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Dumnezeule, stânca mea și izbăvitorul meu”.

Păcatul este ceea ce ne separă pe noi de umplerea cu Duhul Sfânt. Supunerea noastră față de Dumnezeu este ceea ce face ca umplerea cu Duhul Sfânt să continue. Cu toate că ni se cere să fim umpluți de Duhul Sfânt, rugăciunea de a fii plini de Duhul Sfânt, nu este totuna cu a fii plin de Duhul Sfânt. După cum Domnul Isus spunea: De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun Eu? (Luca 6:46) Duhul Sfânt este Duhul lui Hristos, nu ne putem aștepta să vorbească diferit.

În consecință numai supunerea noastră totală față de Dumnezeu și față de poruncile Sale oferă Duhului Sfânt libertatea de a lucra în noi.

Deoarece suntem imperfecți, de aceea este imposibil să fim umpluți permanent de Duhul Sfânt. De îndată ce păcătuim, Duhul Sfânt ne înștiințează, dar dacă ne pocăim, sângele lui Hristos ne spală de orice fărădelege, acest lucru dă posibilitatea Duhului Sfânt să umple și să conducă din nou ființa noastră.

 

Lasă un comentariu

Filed under Crestinism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s