Cât de gravă este neiertarea

Prin anii 257 d.Hr. au fost câțiva ani de liniște după moarte împăratului Decius, care a prigonit pe creșini. După această persecuție, calitatea vieții între creștini a început să scadă. Erau doi credincioși: Nichifor și Sapricius. Cel din urmă era un bătrân al bisericii. Ivindu-se o neînțelegere între ei, s-au învrăjbit de moarte. După un timp oarecare, Nichifor a căutat să se împace cu vechiul său prieten, dar toate silințele au fost zadarnice: Sapricius a stăruit în ura sa. Între timp a venit un alt val de persecuție din partea împăratului Valerian și Sapricius a fost dus în fața guvernatorului, unde i s-a poruncit să aducă jertfă zeilor. Refuzând să facă acest lucru, magistratul a puruncit să fie dus în locul de tortură. Nichifor, aflând, aleargă și însoțește pe vechiul său priten spre locul de chin, rugându-l să-i ierte nedreptatea ce i-a făcut. Totul a fost zadarnic, Sapricius a refuzat cu încăpățânare iertarea cerută. Atunci însă a înțeles că Dumnezeu nu putea să fie împreună cu o inimă nesumțitoare (mândră) și care nu iartă pe aproapele său de tot ce i-a greșit (Col. 3:12-13). Sapricius deodată, ca părăsit de Dumnezeu își pierde curajul și cere să aducă sacrificii. Nichifor, uimit, îl îndeamnă să rămână statornic, dar e în zadar. Atunci declară celor care duceau pe Sapricius, că el, Nichifor, crede în acest Isus, pe care prietenul său tocmai îl tăgăduise. Dus în fața guvernatorului, acesta poruncește ca martorul credincios lui Hristos să fie omorât.

Astfel de cazuri sunt consemnate în istorie și ne spun nouă cât de serios este păcatul și câtă dreptatea avea apostolul Ioan când spunea:

1 Ioan 4:20 „Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”

Aici am putea spune că apostolul Ioan are o dovadă în plus.

  • Adrien Ladrierre, Biserica sau Adunarea, Dillenburg: Gute Botschaft, 1993, p. 292.
Reclame

3 comentarii

Din categoria Crestinism

3 răspunsuri la „Cât de gravă este neiertarea

  1. mirona

    apreciez articolul, dar daca iti pun in fata un caz real, poti sa-mi raspunzi ? nu te pun la incercare, din contra, astept un raspuns real :
    cunosc pe cineva care a fost terorizata de familia ei si mai ales de mama ei ; dupa multi ani mama e in varsta si bolnava, dar fiica este bolnava dintotdeauna si s-a luptat din greu in viata si din cate stiu, mult mai bolnava este fiica decat mama acesteia ;
    a fost o perioada cand a vrut sa-si aduca mama aproape, dar cunoscandu-i caracterul, nu a avut curajul, temandu-se ca aceasta o va distruge de tot si tot ce cladise fiica singura in ultimii ani muncind din greu …
    fiica doamnei imi spune deseori ca si-ar aduce mama langa ea dar se teme ;

    acuma, eu vad ca fiica nu-si uraste mama dar se teme inca de ea, vad in ea o mare frica reala de care nu reuseste sa scape, pana acolo ca in permanenta i se pare ca de undeva ochii mamei o urmaresc continuu si o cearta din orice macar ca sunt aproape 20 de ani de cand s-au separat

    ma opresc aici cu istorisirea, evident ca ar fii foarte multe de spus, dar fiica este deprimata si se intreaba cum vede Domnul gestul ei ; si cu toate ca intr-una din zile si-a anuntat mama ca o ia la ea, drept raspuns mama i-a spus : „nu vin eu acolo, ca fac eu daca tu mori inaintea mea ?” …..

    eu nu mai am cuvinte dar as vrea sa cer pareri de la altii …..

    • mirona

      corectie : intrebarea mamei era „CE fac eu daca tu mori inaintea mea ?”
      mie personal mi se pare o intrebare foarte deplasata, iar fiica a ramas ca si paralizata (nu ca ar fii pentru prima oara) de replicile mamei …..

      as vrea sa-mi ajut prietena si nu mai stiu nici eu cum

      multumesc pentru eventualul raspuns

  2. mirona, mulțumesc de întrebare! Din ce ai spus mai sus, eu cred că este un caz diferit, nu este vorba de iertare, cât despre putearea de a rezista într-o situație. Dumnezeu nu cere ce nu putem face și respectă limita noastră de putere (Corinteni 10:13). Cred că este înțelept să se gândească dacă face bine sau rău aducând-o acasă. Dacă face bine, să o facă; dar dacă prin asta face rău, este mai bine să nu facă asta. În afară de asta, trebuie să se roage și să creadă că Dumnezeu a pregătit mijlocul ca să poată rezolva situația asta. Deci este nevoie să fie încrezătorare în inima ei înaintea lui Dumnezeu. Domnul să îți dea înțelepciune și har să știi cum să o încurajezi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s