Renunță la „numai puțin”

Odată o familie de la țară avea un băiat care se îmbăta tot timpul și nu îi asculta în nici un fel pe părinți. Sătui de ușine și îndărătnicia băiatului, tatăl a spus băiatului într-o zi să plece de la casa lor. Băiatul, băut cum era, și-a luat câteva haine și clătinându-se a plecat de acasă. Noaptea nu dormea nici soțul, nici soția. Soția a întrebat: „De ce nu dormi?” El a spus: „Eu sunt de vină pentru băiat… Eu i-am pus prima dată alcoolul în gură… Eu am știut să mă opresc, dar el nu a mai știut să facă asta niciodată.” Cu gândul acesta a plecat să caute pe băiat și să îl aducă acasă.

De multe ori ne facem vinovați prin modul acesta de a păcătui „numai puțin”. Facem un păcat „numai puțin”, apoi spunem că ne vom înfrâna. Și întradevăr ne înfrânăm și ne stăpânim apoi. Problema este că unii de lângă noi se pierd pentru totdeauna, pentru că noi ne-am permis să păcătuim cu ei „numai puțin”. Poate noi ne putem înfrâna, dar alții nu își mai pot stăpâni păcatul și îi vedem cum se duc în jos.

Să renunțăm la „numai puțin”!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s