Frații de unitate

sursă *Jean Huss la judecată.

„Ei Simone, ce zici? Iată-ne pe față învoiți să vă nimicim”.
”Oh!” răspunse Simon, ”mai este cineva care nu s-a învoit, și fără care nu se face absolut nimic.”
”Cine ar îndrăzni să se împotrivească tuturor statelor din împărăție?” spuse cancelarul înfuriat. ”Să nu mă mai scol de aici teafăr și sănătos, dacă se va lăsa în viață unul singur dintre acești frați de unitate!”
”Este acolo sus Acela care va putea împiedica pe deplin împlinirea planurilor dumneavoastră, dacă va crede de cuvință”, a spus Simon cu îndrăzneală, ridicând mâna spre cer.
După aceste cuvinte, a voit să se scoale de la masă pentru a se întoarce la castelul său; însă, deodată i-a venit o durere care l-a obligat să cadă din nou pe scaun. Piciorul i s-a umplut de bube și umflăturile au crescut foarte repede, iar toate mijloacele întrebuințate nu i-au putut opri boala. Cancelarul a murit peste câteva săptămâni.

Multe alte cazuri de moarte subite și îngrozitoare a vrăjmașilor au ajuns de pomină pentru toți și au dus la acest proverb: ”Cine-i sătul de viață, să caute râcă ”fraților de unitate” și mai mult de un an nu va avea de trăit.”

–––

Acest pasaj este o filă de istorie din perioada persecuției 1500. ”Frații de unitate” erau o grupare de credincioși care au fost premergători reformatorilor, asemeni ”valdenzilor”, ”husiților”. Aceștia urmau perceptele scripturilor, predicau mântuirea prin Hristos și trăiau în sfințenie și unitate frățească.

Ce subliniază acest moment din istoria bisericii, este că Dumnezeu înainte de a aduce reforma, a ridicat pe câțiva oameni: Wycliffe, Huss, dar lucra și prin multe minuni și semne, pentru a își pregăti terenul pentru schimbare. Ce vreau să subliniez este că Dumnezeu este în spatele acțiunilor mari din istorie, și nu doar o simplă acțiune, ci un cumul de factori, pe care Dumnezeu în persoană i-a susținut.

*Adrien Ladrierre, Biserica sau Adunarea, p.374.

Reclame

Prepelițele în pustiu

(Exod 16:13) „Seara au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.”


Ce ar fi trebuit să facă evreii prin puterea lor ca să prindă prepelițe în pustiu?
Tot la fel este și cu lucrarea lui Dumnzeu.
Ce cere Dumnezeu de la noi este ca „prepelițele în pustiu”, neobișnuit, inexistent, imposibil.
Ceea ce cere Dumnezeu se realizează doar prin intervenția lui Dumnezesu, nu e vorba numai de neștiință, ci este vorba de știința lui Dumnezeu, de activitatea Lui concretă și vitală.
Ca să faci lucrarea lui Dumnezeu, nu ai ce să studiezi într-un sens, pentru că nu sunt prepelițe în pustiu, dar trebuie să Îl cunoști pe Dumnezeu, să studiezi căile lui Dumnezeu de a lucra, pentru că El poate aduce prepelițe în pustiu.


Mizează pe ceea ce poate face Dumnezeu, altfel nu poți face ceea ce trebuie!

sursă foto

O descifrare a sentimetelor

Nu există sentimente bune și rele, ci ce facem cu ele contează. Sentimentele pozitive sunt încurajări pentru ceea ce este bun, iar sentimentele negative sunt avertizări pentru ceea ce este rău.

Pot face rău cu sentimente bune (idolatrizarea cuiva, răsfățul fără rațiune, răsplată când cineva face rău etc.).

Poți face bine cu sentimente „negative” (mustrarea este calea vieții alături de îndemn, mânia poate fi sfântă * Domnul Isus s-a mâniat, frica poate feri de multe rele, teama orientată corect este o virtute – teama de Domnul, de autoritate).

* Materialul este preluat și adaptat din cartea „Leac pentru suflete”, David A. Seamands

Omul cu care este Dumnezeu

1 Samuel 16:18 Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul este cu el.”

sursă foto

Când oamenii lui Saul căutau un om care să cânte pentru împăratul lor, au găsit pe David care era „om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul este cu el”

Ce îl face pe un om să fie așa deosebit?

Om tare și voinic – Ps. 1 spune că cei răi nu pot ținea capul sus, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți. Un om tare și voinic este un om cu inima curată. Este un om care nu ascunde nimic, nu are de ce se rușina și nu vrea să dovedească nimic. Cei ascunși, meschini, sunt obosiți, sunt aduși de spate, sunt șoptitori.

Un războinic – Atunci când David s-a întâlnit cu Goliat, era tânăr, el a vorbit de Goliat așa: „cine este acest netăiat împrejur?”. David cunoștea legea lui Dumnezeu. Tăierea împrejur era semnul poporului lui Dumnezeu. Ca să poți să porți războaiele Domnului trebuie să știi Legea lui Dumnezeu, să îi cunoști interesele și subtilitățile. Și gândiți-vă că David era tânăr aici.

Vorbește bine – David a scris cei mai mulți dintre psalmi. Ca să poți să vorbești bine, trebuie să ai o relație autentică și puternică cu Dumnezeu. David nu se chinuia să vorbească frumos, el chiar iubea din toată inima pe Dumnezseu, el se lăudă cu Dumnezeu în toți psalmii, și se pare că o face cel mai bine.

Este frumos la chip – În Eclesiastul 8,1 spune: „Înțelepciunea omului îi luminază fața și asprimea feței i se schimbă”. Când un om umblă cu Dumnezeu, cunoște Legea Lui, el capătă înțelepciunea și asprimea feței i se schimbă. De aici vine și înfățișarea omului, din interior, din suflet. Există și un alt fel de frumusețe firească, aceea este diferită.

Domnul este cu el – Dacă cineva își păstrează inima curată, cunoaște Legea lui Dumnezeu, are o relație bună cu Dumnezeu și capătă înțelepciunea, este omul de partea căruia este Dumnezeu. Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El! Dumnezeu însoțește și păzește pe cei ce se poartă în felul lui David!

Regele Henric al IX al Bavariei – lecție de ascultare

sursă foto

Regele Henric al IX-lea al Bavariei sătul de tron vroia să se retragă în călugărie. Se gândea că doar se ruga, dormea și mânca. Dar când merge și vorbește cu episcopul Richard, acesta îi spune să se întoarcă să domnească. Nicidecum spunea regele, vreau să mă călugăresc! Episcopul i-a spus că aici trebuie să asculte, să împartă munca cu ceilalți, că nu este obișnuit cu asta și este mai bine să meargă să domnească. El a inistita și a spus că va asculta de el, orice îi va spune, să vadă că va face tot ce îi va spune. Atunci starețul îi spune: „Dacă asculți de mine, atunci du-te și slujește cu credință acolo unde Dumnezeu te-a pus! Vreau să îți văd ascultarea.” Regele s-a dus, a domnit și la mormânt pe placa de mormânt scria: „Un rege care a învățat să asculte.”

Oare ce a făcut diferența? De ce înainte nu putea să domnească, și după aceea a putut foarte bine? Prima dată era el, cu capricii, cu pretenții. A doua oară era un act de ascultare față de o autoritate. Nu mai era el, nu mai făcea ce voia. Făcea ce știa că se cade, că trebuie. Și de aceea a condus foarte bine! Trebuie să spun că toți știm ce trebuie să facem, suntem pricepuți cu toții, numai că nu toți tărim în ascultare!

Așteptări

Am văzut acest clip pe youtube cu textul: „Ceva ce în România nu o să vezi niciodată”

Iar următorul clip este filmat de mine acum o săptămână.

Să priviți și apoi să trageți consluzia!