Arhive pe categorii: Crestinism

Despre referendum

Observații:

  • E o șansă pentru națiunea română la o perioadă lungă de timp.
  • Nu este o acțiune politică, pentru vreun partid, vine pe cale politică, pentru că așa se fac legile într-un stat.
  • Nu este o luptă împotriva LGBT, ci împotriva unui păcat, unui rău ca a multor altora: crimă, furt etc.
  • Nu este vorba să câștige creștinii, ci adevărul obiectiv. Este ca și la matematică – să socotim corect, ca în limba română – să vorbim corect, în știință nu există gena LGBT. Acesta este adevărul obiectiv!
  • Dacă referendumul nu reușește, este doar primul pas spre o nouă cultură în care se limitează libertatea de exprimare și trăire. Va urma reeducarea copiilor, a părinților, a legislației. Este mai rău decât ce au creat Marx și Lenin, care au promovat un comunism de clasă, aici se promovează un comunism de „falsă moralitate”.

Pentru că este un pas pentru întreaga națiune, mai adaug:

  • Nu este o problemă cultică, ci una creștină. Aici preoții ortodoxi vor duce greul, evanghelicii vor avea partea de media online.
  • România a dovedit că mai are simț al sănătății familiale, să ducem la bun sfârșit această calitate națională!
  • Calitatea mare a poporului român este spiritualitatea, dacă privim cu atenție în istorie. De aceea suntem compatibili cu americanii, la afaceri mai puțin, la IT suntem iarăși compatibili.

Argument biblic:

  • Iosif și-a oferit discernământul și înțelepciunea pentru a ajuta Egiptul în vremea lui, și Dumnezeu îi vorbise de mult că va face acest lucru (Gen. 37).
  • Împăratul Cir al Persiei, deși era un împărat păgân, totuși Dumnezeu l-a folosit spre binele poporului Său, pentru a reconstrui Templul. Dumnezeu este mai presus de împărați și popoare și le poate folosi pentru interesele sale (Ezra 1).
  • Daniel și-a oferit discernământul și înțelepciunea pentru a ajuta imperiul Babilon, și Dumnezeu i-a confirmat că este preaiubit și scump înaintea Lui (Daniel 9).

 

Voi merge la vot!

Reclame

2 comentarii

Din categoria Crestinism

Ce nu binecuvintează Duhul Sfânt – C.H. Spurgeon

  1. Compromisul.
  2. Lașitatea (cei ce dau înapoi).
  3. Minciuna.
  4. Cecul în alb (El rămâne permanent suveran).
  5. Păcatul.
  6. Lenevia.
  7. Mândria.
  8. Certurile.
  9. Ceea ce nu înaltă pe Hristos.

* C.H. Spurgeon, Batalia finala, 92.

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism

Cât de gravă este neiertarea

Prin anii 257 d.Hr. au fost câțiva ani de liniște după moarte împăratului Decius, care a prigonit pe creșini. După această persecuție, calitatea vieții între creștini a început să scadă. Erau doi credincioși: Nichifor și Sapricius. Cel din urmă era un bătrân al bisericii. Ivindu-se o neînțelegere între ei, s-au învrăjbit de moarte. După un timp oarecare, Nichifor a căutat să se împace cu vechiul său prieten, dar toate silințele au fost zadarnice: Sapricius a stăruit în ura sa. Între timp a venit un alt val de persecuție din partea împăratului Valerian și Sapricius a fost dus în fața guvernatorului, unde i s-a poruncit să aducă jertfă zeilor. Refuzând să facă acest lucru, magistratul a puruncit să fie dus în locul de tortură. Nichifor, aflând, aleargă și însoțește pe vechiul său priten spre locul de chin, rugându-l să-i ierte nedreptatea ce i-a făcut. Totul a fost zadarnic, Sapricius a refuzat cu încăpățânare iertarea cerută. Atunci însă a înțeles că Dumnezeu nu putea să fie împreună cu o inimă nesumțitoare (mândră) și care nu iartă pe aproapele său de tot ce i-a greșit (Col. 3:12-13). Sapricius deodată, ca părăsit de Dumnezeu își pierde curajul și cere să aducă sacrificii. Nichifor, uimit, îl îndeamnă să rămână statornic, dar e în zadar. Atunci declară celor care duceau pe Sapricius, că el, Nichifor, crede în acest Isus, pe care prietenul său tocmai îl tăgăduise. Dus în fața guvernatorului, acesta poruncește ca martorul credincios lui Hristos să fie omorât.

Astfel de cazuri sunt consemnate în istorie și ne spun nouă cât de serios este păcatul și câtă dreptatea avea apostolul Ioan când spunea:

1 Ioan 4:20 „Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”

Aici am putea spune că apostolul Ioan are o dovadă în plus.

  • Adrien Ladrierre, Biserica sau Adunarea, Dillenburg: Gute Botschaft, 1993, p. 292.

3 comentarii

Din categoria Crestinism

Nu îți pierde curajul!

Robert Babcock a fost un băiat din Michigan în anul 1864. Dintr-o joacă nesănătoasă cu o bombă, a rămas orb pentru toată viața din adolescență. Părinții lui au luat o decizie grea, pentru a îi dezvolta încrederea în sine. Risca să fie un răsfățat al casei și al familiei toată viața, datorită condiției de orb. Așa că l-au dus la un institut de orbi în Philadelphia. Aici l-au lăsat singur timp de trei ani, pentru a urma un program special pentru dezvoltarea încrederii în sine. Nu era în toată lumea un băiat mai singur decât Robert Babcock în prima noapte pe care a petrecut-o la institut, după ce părinții l-au sărutat.

Programul a avut un succes răsunător, băiatul s-a ambiționat să nu lase pe nimeni să îi fie milă de el. A fost primul om care după ce și-a pierdut vederea a studiat medicina. A ajuns un medic renumit, ținea frecvent discursuri în fața medicilor orașului Chicago și în cele din urmă a fost numit profesor la Colegiul Medicilor și Chirurgilor din Chicago și a fost de asemenea numit medic la spitalul districtului Cook. Mai târziu a devenit profesor al bolilor pieptului și al medicinii clinice.

Când doctorul Babcock vorbește, spune că la scurt timp după ce a rămas orb, și-a dat seama că cel mai mare handicap din viață pe care îl avea de înfruntat, nu era lipsa vederii, ci pericolul de a-și pierde curajul, de a-i fi milă de el însuși. Iar și iar spunea că nimic mai rău nu i se poate întâmpla cuiva decât să cedeze în fața autocompătimirii. Nu a uitat niciodată acea noapte când, cu mulți ani în urmă, tatăl și mama lui și-au luat rămas bun de la el la Institutul pentru orbi din Philadelphia. „Părea greu atunci”, a spus el, „dar a fost un lucru înțelept și sunt recunoscător pentru aceasta”. Au trecut mulți ani de atunci și viața lungă și folositoare a doctorului Babcock, marele său serviciu adus medicinii, a demonstrat că avea dreptate.

 

*Archer Wallace, Băieți de caracter care au schimbat lumea, Editura Little Lamb, Suceava, 2005, 57.

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism

Don’t waste your life (Nu-ți irosi viața) – John Piper

Am citit de curând cartea lui John Piper – Don’t waste your life (Nu-ți irosi viața).

Am remarcat bucuria cu care împărtășește John despre relația lui cu Dumnezeu. În mai toate cărțile lui, spune că Dumnezeu este cu atât mai glorificat în noi cu cât noi ne găsim mai mult plăcerea în El. Aș putea spune că aceasta este contribuția lui în scena teologică contemporană. „Să se bucure popoarele”, este o altă carte cunoscută la noi, în care subliniază același lucru. Scopul vieții noastre este să ne bucurăm în Dumnezeu și să facem și pe alții să se bucure.

Într-adevăr, nimic nu te face mai autentic și mai convingător decât o preocupare sinceră și reală, plină de entuziasm și de plăcere cu privire la Dumnezeu și tot ce face El.

Am învățat însă două lucruri din această carte. Fratele John P. face o ordine în prioritatea lucrurilor și spune că cele mai importante lucruri în creștinism sunt: Evanghelia, rugăciunea, dragostea jertfitoare și munca. Este foarte relevantă pentru mine această ordine. În spațiul românesc adesea rugăciunea este pe primul loc. El pune Evanghelia! Multă dreptate are, pentru că doar Evanghelia ne dă viață, izbăvire și lumină, oricât ne-am trudi noi să ieșim la lumină, fără Evanghelie nu putem face nimic. Ea este cea mai importantă, este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea celui ce crede! Apoi toate acele valori extraordinare își au rolul. Cred că de aceea uneori te rogi sau slujești cu dragoste, și totuși simți că ceva nu merge, nu ești în slujba Evangheliei probabil.

Un al doilea lucru pe care l-a spus a fost că munca, spune biblia, „este comoara de preț a unui om” Pv. 12, 27. Dar spune el, munca este doar un colier frumos, iar Evanghelia este ca o fecioară frumoasă. Munca noastră este ca un colier minunat, dar locul ei (a muncii) este să împodobească Evanghelia! Aici din nou face o corectură potrivită pentru unii. Am văzut pe mulți muncind și străduindu-se în mod serios, însă dacă nu o faci pentru Evanghelie, tu împodobești altceva, și nu împodobești mireasa lui Hristos dacă nu muncești pentru Evanghelie.

Vă recomand cartea!

Un comentariu

Din categoria Crestinism

Paul Negruț 🔴 Educație parentală sau manipulare ideologică?

 Am citit cu atenție documentul intitulat “Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educației Naționale ca o prioritate imediată pentru viitorul societății românești, în general, și al școlii românești, în special.
De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic seamănă izbitor cu Planul Vyshinsky impus României după al Doilea Război Mondial de ideologia sovietică cu sprijinul propagandei comuniste și a tancurilor sovietice. Se pare că astăzi, Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025 este impusă de Think-tank -urile ateiste cu sprijinul propagandei progresiste care caută terenul potrivit (vulnerabilitățile românești) pentru a face noi experimente sociale.
Mai mult aici:

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism

Un misionar războinic

Apostle-Paul-1

Am gasit o descriere a apostolului Pavel facuta in detaliu. Ma gandesc ca uneori suntem descurajati, suntem raniti chiar, iar descrierea aste ne inspira si ne incurajeaza. O redau aici!

Dacă ne uităm după apostolul Pavel din țară în țară, privind cât a suferit pentru Hristos. A răbdat orice formă de persecuție, a trecut prin orice fel de pericol (2 Cor. 11,23-27). A fost asaltat de mase de oameni, a fost pedepsit de autorități (Fapte 16,19-20). Bătut, lovit, îngropat în pietre, lăsat mort (Fapte 14,19-20). Se aștepta să primească același tratament, să treacă prin aceleași pericole oriunde (Fapte 20,23). Pornind dintr-un oraș, predicând în altul (Fapte 13,50; 14,5-7; 19-21).

Petrecând tot timpul său în misiune, sacrificându-și propriul confort, propriul timp liber și siguranța proprie (Fapte 20,24; Rom. 1,14-15; Fil. 1,20; 3,8). Persistând în felul acesta până la o vârstă înaintată, nefiind alterat de experiențele perversității (Fapte 28,17), a lipsei de recunoștință (Gal. 1,6; 4, 14-20), a prejudiciilor (2 Cor. 12,15), a dezertării (2Tim. 4,10; 16). Nu a fost înfrânt de anxietate, de lipsuri, de nevoi, de muncă, de persecuție; neobosit în încrederea lui, fără să fie intimidat de perspectiva morții (Fapte 21,13; 2 Cor. 12,10; Fil. 2,17; 4,18; 2 Tim. 4,17).

De la convertire a fost avertizat că va trebui să sufere mult de dragul lui Hristos (Fapte 9,16), el a venit să sufere fără să suspine sau să geamă, fiind mândru de cicatricile sale în luptă, ca un soldat decorat cu medaliile sale (Gal. 6,17).

Ce misionar războinic a fost! Lumea niciodată nu a mai văzut așa ceva până la el![1]

[1]Herbert Lockyer, All the Apostles of the Bible (Grand Rapids, MI, Zondervan, 1972), 219-220.

sursă foto 1

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism