1Jn 5:4 …oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.
Apostolul Ioan ne spune câteva lucruri foarte importante în acest verset:
1. În primul rând că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea. Nu doar cei extrovertiți și talentați, ci și introvertiții și cei timizi. Nu doar cei din familii renumite, ci și cei care au familii ruinate. Oricine! Condiția este să fii născut din nou, nu din cel mai bun cult, nu din cel mai bun pastor, nici din cea mai bună biserica, ci din Dumnezeu. Oricine vrea să fie născut din nou, trebuie să vină din toată inima la Domnul Isus, să creadă în El și să facă legământ cu El și primește în schimb nașterea din nou, prin credință.
2. În al doilea rând ne spune că noi vom birui lumea. Lumea este foarte complexă în mărimea ei, dar cu toate acestea o vom birui. Așa spune versetul de mai sus. Lumea este nedreaptă, dar asta nu schimbă cu nimic acest adevăr. Lumea este imprevizibilă și este guvernată de cel rău, chiar și așa, rămâne valabil pentru toți cei născuți din Dumnezeu, vor birui lumea. Chiar dacă lumea este guvernată de Satan și zace în păcat, cei ce sunt născuți din nou o vor birui, pentru că Cel (Hristos, Duhul Sfânt) ce este în ei este mai mare decât cel ce este în lume.
3. În al treilea rând ni se dă secretul biruinței și anume: credința. Noi nu suntem biruitori prin noi înșine, oricare ne-ar fi puterea, nu ajunge. Cel rău este mai mare decât noi. Orice este mai puțin decât puterea lui Hristos, nu este suficient. De aceea calea biruinței este credința. De ce credința? Pentru că ea dă lui Dumnezeu onoare și mână liberă să acționeze după puterea și voia sa deplină. Pentru că credința îl proslăvește pe Dumnezeu când oamenii nu se uită la ce izbește privirea, ci se uită la Cel ce poate să aducă la ființa lucrurile care nu sunt. Pentru că credința trece dincolo de puterea minții noastre, dincolo de înțelepciunea lumii, sau posibilitățile ei de acțiune. Credința îl aduce pe Dumnezeu între noi în modul în care El vrea, cu cinste, nu cu îndoială; cu încredere, nu cu suspiciunea dovezilor palpabile, măcar că Dumnezeu nu fuge de dovezi raționale și palpabile.
Domnul să vă dea această biruință prin credință!
sursă foto
romoflorin 
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume.
Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.”
Una dintre cele mai neintelese afirmatii ale Bibliei. A fost o vreme cand eram si eu in faza asta, intelegand prin lume oamenii care nu imi impartasesc conceptiile teologice. Nu am fost atent ca „lumea” este definita prin pofta firii, pofta ochilor etc” si ca pe acestea nu trebuie noi sa le iubim. In rest, trebuie sa iubim pe fiecare om in orice stare s-ar afla. Orice gand, idee care ne impiedica sa facem asta nu vine de la Dumnezeu.
Asa cred si eu